Dupa circuitul din sud vestul Boliviei sa ajung in Chile a fost o mare usurare :). Prima impresie placuta a fost soferul/ghidul care m-a ridicat de la granita. A urmat o mare mare usurare, asfaltul, dupa care am cam tanjit cat eram in Bolivia. Formalitatile vamale au fost floare la ureche, vamesii si politistii de frontiera fiind extrem de binevoitori si de vorbareti :). Pe mine ca m-au vazut roman, pasare rara prin locurile astea, au binevoit sa ma intrebe in italiana de unde sunt si ce mai fac :) … de aici a urrmat o intreaga discutie depre mostenirea gintei latine, scapand astfel de desfacutul bagajului :).
San Pedro de Atacama este de fapt un satuc micut in mijlocul desertului, foarte tursitic si comercial, in care toata lumea traieste de pe urma tursimului (desi ei se lauda ca au si minerit). Toate zambetele, corectitudinea si civilizatia vin insa cu un pret, cam de 5 ori mai mare ca in Bolivia, iar pe alocuri un pic peste ce poti gasi in Mamaia… Un suc natural de fructe e 4 dolari, versus 50 de centi :). Oricum sa nu ma mai uit peste umar la rucscac, sa nu mai verific fiecare banconta schimbata sau primita ca rest sa nu fie falsa, sa ti se zambeasca sincer fara sa traga de tine sa cumperi ceva e parca din alta lume, nu din America de Sud.
Am venit chitit sa dorm o nopate aici. Ginisem eu un tur cu motocicleta prin desert, de jumatate de zi, numai bun sa te simti macar cateva ore ca baietii aia curajosi care in fiecare an isi risca vietiile la Dakar (pastrand proportiile evident, macar ai sansa sa te dai cu motorul pe unde alearga ei). Zis si facut, caut cele 2 agentii pe care le gasisem si ghinion de nesansa, una e inchisa, iar cealata nu mai are locuri decat de pe 22 … adica cand eu o sa dorm linistit pe alt continent. Trec peste dezamagire, o gasesc pe a treia, vad motorul si echipamentul si realizez ca viata mea e mult mai importanta decat o tura cu motorul prin desert, asa ca refuz politicos si discountul de 20% primit in momentul iesirii pe usa. Preferam sa platesc pretul intreg dar sa am echipament, casca si motor ca lumea. Ma opresc la 5 metrii mai incolo, la o agentie de tursim sa vad ce as putea sa fac in 1 zi si jumatate: salar, desert, lagune cu flamingo, sau eventual o excursie in Bolivia. Asa ca mi-am luat bilet de autocar pana in Arica, la granita cu Peru si plec la noapte.
Partea buna vine insa din educatie. M-am oprit la un hostel, le-am zis ca vreau doar un loc unde sa-mi las bagajul si acces la un dus si o baie pentru 6 ore, si mi-au dat o camera doar pentru mine cu 5 dolari. Daca la asta mai pui si faptul ca in satucul asta micut in parcul central ai WiFi gratis, parca treci peste cat de scump e totul… Oricum maine sunt inapoi in Peru, si habar nu am ce o sa fac in ultimele 4 zile pe care le mai am de stat aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu