La ce e buna iarna

Asta cu managementu’ e munca grea frate. Adica pointeru’ e pointer, cu un pic de aritmetica pe adresa de memorie totul e clar ca buna ziua. Cand trebe’ insa sa faci management e mult mai complicat ca e cu feedback, cu rezultate, atitudini, emotii si oameni. Vorba aia, da-mi doamne un deadlock sa debughez decat sa am o discutie cu shefu’. Acu daca deadlocku’ e de la mine discutia cu sefu’ e inevitabila …

Partea cu adevarat grea insa incepe aici. Cand lucrurile se duc naibii si lumea se invarte in jurul tau ce faci? Sa te opresti sa gandesti, sa fi impulsiv, sa mergi pe emotional si sa tratezi totul instinctual? Deja e clar, incepi sa te gandesti si tare bine ar fi sa incepi sa te gandesti nu la ce sa faci in situatia asta ca manager, nu la problema, ci la solutie. Sau la cine poate ajuta la gasirea unei solutii.

Ce nu trebuie sa faci e sa arunci cu cacat pentru ca miroase. Rezolva problema si apoi la rece descompune cauzele. Toate cauzele, nu doar alea care sunt usor de vazut. Si ai nevoie sa faci asta la rece pentru ca la cald cacatul miroase. E un fel de arheologie bucata asta, in care iei istoria si o amesteci cu programare punand not la conditiile din ifurile de pana atunci. Ce risti altfel? Nervi, pierdere de incredere, senzatie de nedreptate intr-un cuvant demotivare crancena. Si un mare mare miros de cacat improscat pe pereti pentru ca sigur o sa se gaseasca cineva cu o parere diferita de a ta care sa ia cacatul si sa-l arunce si in alta parte. Si e normal, pentru ca lucrurile se vad diferit de pe pozitii diferite, de sus, de jos sau de la colt.

Sa vina geru’ poate ca ne mai racorim un pic

Rabdarea de a-i intelege pe altii (sau 2 lectii pe ziua de azi)

Oricum te uiti la lumea asta suntem diferiti. Mai cu burta, mai cu ochi caprui, cu par sau mai putin par fiecare le avem pe ale noastre si le percepem asa cum ne-a obisnuit societatea (ne)civilizata in care ne pierdem vremea zi de zi. Si chit ca ne place suntem obligati de bunul simt si de instinctul de supravietuire sa-i respectam pe cei din jur oricat de diferiti ar fi fata de noi.

De exemplu azi am intalnit un om cu chef de gluma care de fapt nu e glumet. Nu are nici un sens fraza pe care tocmai am zis-o, nu-I asa? Ei bine, din fericire are, pentru ca obisnuinta il face pe acelasi om sa mai sara din cand in cand cu amandoua picioarele in balta si sa-i stropeasca pe cei din jur. Uneori o face nativ si rautacios, alteori chiar e gluma, cum a fost azi. Problema e sa reusesti sa diferentiezi intre ele si sa poti sa le intelegi, sa accepti ca asa se invarte lumea pentru el. Asta ar fi prima lectie de azi, sa-i accepti pe cei din jur asa cum sunt, chiar si atunci cand te stropesc.

Tot cam prin acelasi orizont se invarte si al doilea exemplu, care este despre superstaruri de data asta. Adica e vorba de echipa muncitoreasca de pe teren, aia in care fiecare are rolul ei. Ai mingicarul care le invarte de le rupe, ai portarul care da siguranta, ai extrema care alearga pana nu mai poate in toate directiile, coordonatorul de joc, si inchizatorii, baietii aia fara sclipici care pun osul la treaba. Mai ca era sa uit de antrenor, nu de alta dar e cam cel mai important. El trebuie sa stie unde este locul fiecaruia si sa-si pretuiasca jucatorii nu pentru sclipiciul pe care il au pe ghete, ci mai curand pentru cat de bine sau rau functioneaza echipa cu ei in teren. Nici un jucator nu este perfect, insa valoarea lui este data de cum joaca echipa cu el in teren, nu de cat de bine i se pare antrenorului ca dirbleaza. Nu de alta, dar nu stiu daca vrei sa ai un portar care sa dirbleze si niciodata nu vei castiga daca nu ai si un portar. Si asta e a doua lectie pe ziua de azi: Spania a castigat campionatul mondial in timp ce Messi a luat balonul de aur vazand finala la televizor. Iti dai seama ce glumet ar fi un antrenor care si-ar face o echipa cu 11 de Messi …

Tot e bine ca e vineri!

Zgripturioaica, fructele si ING plus Vodafone

N-am crezut ca o sa strarnesc atatea reactii cu postul legat de renuntarea mea la ING. Am avut colegi si amici care mi-au zis ca sunt zgarcit, ca alerg dupa prima oferta mai buna pe care o primesc. A fost si tabara celor care mi-au dat dreptate pentru ca la randul lor erau nemultumiti de unele aspecte. Si ca sa o clarific inca o data vreau sa va zic o poveste adevarata.

Am un aprozar la parterul blocului. Fructe si legume decente, convenient amplasate la botul calului si ma scapa de corvoada de cantari singur in Billa sau de nebunia si calitatea submediocra a hipermarketurilor. Unde mai pui ca micul magazin e deschis in week-end si pana seara tarziu. Acum vine partea fun a povestii, sunt 2 vanzatoare, o dulceata de zana care zambeste tot timpul, converseaza cu tine atat cat trebuie, te lasa sa-ti alegi fructele si legumele, si chiar de multe ori iti zice: mai bine nu lua struguri azi… In plus de asta stie din ce tara sunt merele pe care le vinde, de unde vine pepenele galben din ladita, sau daca rosiile sunt dulci sau nu. Are aproape intodeauna rest, rotunjeste in jos si face asta cu toata lumea. In contrapartida este zgripturoaica care e stramba, incruntata si urata (si aici ma refer la caracter). Niciodata nu are rest, iti cere marunt sau te trimite sa schimbi banii. Nu stie de unde sunt fructele ca nu o intereseaza, nu te lasa sa-ti alegi cartofii si doamne fereste sa incerci sa vezi daca rosiile sunt tari ca urmeaza tavalugul … Deja stiu cand sunt fiecare, iar cand gresesc calculele fac stanga imprejur si ma duc la Billa. Pentru ca asa sunt eu, imi place sa imi las banii acolo unde lumea se poarta frumos cu mine, unde sunt placut surprins de o atitudine prietenoasa, unde pentru banii pe care ii dau primesc un pic mai mult decat produsul pe care il cumpar. Si pentru asta sunt in stare sa platesc premium.

Cei de la ING au inteles asta, dar prea traziu. Pentru mine a fost un caz fericit pentru ca acum am o solutie de banking net superioara ca servicii si mult mai ieftina ca si costuri. Niciodata insa nu as fi facut acest pas daca cei de ING ar fi stiut cum sa se poarte, ar fi inteles ca fiecare client este unic si special. Incredibil, dar in ultima instanta, dupa ce mi-am scos banii de la ei am primit un telefon de la cineva care chiar putea sa-mi ofere gratuitatea de Home Bank. Nu a reusit decat sa ma enerveze pentru ca e ca si o contraoferta la locul de munca cand ai zis ca pleci, oricum o dai nu iti pica bine.

Si anul nou a venit si cu renuntarea de Vodafone si mutarea in alta retea. Cu un telefon nou cumparat si pe un abonament dublu ca pret. Mai multi bani adica decat as fi obtinut de la Vodafone. Sincer merita fiecare cent platit in plus, pentru ca de o luna deja nu mai contribui cu nici un ban la veniturile unei companii care dupa 8 ani de zile nu a inteles ce inseamna sa ai un client fidel.

Si celor care imi zic ca sunt zgarcit … asa o fi, dar nu sunt cu banii mei ci doar tin la principiile, timpul si experientele pe care vreau sa le primesc in schimbul baniilor.