miercuri, 26 ianuarie 2011

La ce e buna iarna

Asta cu managementu’ e munca grea frate. Adica pointeru’ e pointer, cu un pic de aritmetica pe adresa de memorie totul e clar ca buna ziua. Cand trebe’ insa sa faci management e mult mai complicat ca e cu feedback, cu rezultate, atitudini, emotii si oameni. Vorba aia, da-mi doamne un deadlock sa debughez decat sa am o discutie cu shefu’. Acu daca deadlocku’ e de la mine discutia cu sefu’ e inevitabila …

Partea cu adevarat grea insa incepe aici. Cand lucrurile se duc naibii si lumea se invarte in jurul tau ce faci? Sa te opresti sa gandesti, sa fi impulsiv, sa mergi pe emotional si sa tratezi totul instinctual? Deja e clar, incepi sa te gandesti si tare bine ar fi sa incepi sa te gandesti nu la ce sa faci in situatia asta ca manager, nu la problema, ci la solutie. Sau la cine poate ajuta la gasirea unei solutii.

Ce nu trebuie sa faci e sa arunci cu cacat pentru ca miroase. Rezolva problema si apoi la rece descompune cauzele. Toate cauzele, nu doar alea care sunt usor de vazut. Si ai nevoie sa faci asta la rece pentru ca la cald cacatul miroase. E un fel de arheologie bucata asta, in care iei istoria si o amesteci cu programare punand not la conditiile din ifurile de pana atunci. Ce risti altfel? Nervi, pierdere de incredere, senzatie de nedreptate intr-un cuvant demotivare crancena. Si un mare mare miros de cacat improscat pe pereti pentru ca sigur o sa se gaseasca cineva cu o parere diferita de a ta care sa ia cacatul si sa-l arunce si in alta parte. Si e normal, pentru ca lucrurile se vad diferit de pe pozitii diferite, de sus, de jos sau de la colt.

Sa vina geru’ poate ca ne mai racorim un pic

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu