Octavian e ceva mai mult dect medicul meu de familie. E un bun amic care se incapataneaza sa aiba grija de mine. Am ajuns la el cu lista de analize pe care le ceruse profu’. S-a uitat lung la ea, s-a uitat si mai lung la mine in gura si s-a apucat sa puna bife pe o foaie roz pal pe care numai el si asistenta intelegeau ce scriu. Singurul lucru pe care l-am priceput de pe foaia aia era sifilis. Am inceput sa rad si i-am zis ca n-am de unde … iar el a zis ca asta e boala studentului si ca prefera sa ma cert cu sotia decat sa ajung la cutit dintr-o greseala. Asta imi place la el ca intodeauna e optimist, insa de data asta nu a fost sa fie. Partea interesanta este ca in urmatorii doi ani nu doar ca am ajuns sa inteleg ce scria pe foaia roz, ci sa stiu si intervalele, limitele si ce inseamna fiecare casuta. Destul de trist.
Surptinzator laboatorul unde am facut analizele era incedibil de curat si de bine organizat. Nici macar nu am sunat, m-am dus doar langa spitalul Colentina si am zis ca e o urgenta. In jumatate de ora terminasem tot si pentru prima oara in viata mi-am dorit sa fi fost destul de inconstient sa ma duc la curve…
Dar, cum nu sunt inconsitent, rana de pe limba s-a dovedit a fi o tumora asa ca a trebuit sa incep marea epopee a cancerului meu. Si ca orice om care se respecta am inceput prin a amana operatia ca sa termin ce aveam de lucru la servici. Nu mult, ci cu o luna si jumatate, pentru ca nu stiam cand sau daca o sa ma intorc si firewall-ul nu putea sa astepte …
