duminică, 28 martie 2010

Nu mai am chef ...

Stau si ma uit la randurile pe care le-am scris in ultima luna. Sunt cam 10 posturi si toate zac intr-un folder in loc sa fie blog. Mi-am pierdut cheful de a scoate din mine, cuvintele nu se leaga sunt fie prea triste fie prea acide, nu au noima sau sens, mai mult atunci cand le recitesc nu retraiesc nimic, de parca nici macar nu ar fi ale mele.

Nu mai am chef de scirs. inspiratie n-am avut niciodata, in locul ei a fost furie, tristete si uneori chiar fericire. Nu stiu daca de o luna mi-am marit galeata atat de mult incat sa nu mai dea pe afara, dar un lucru e sigur. Nu cred ca o sa mai scriu o perioada ...

vineri, 12 martie 2010

What’s in it for me?

In seara asta  am primit de la un amic (fost coleg de munca) un link la un job de Project Manager (nu zic exact unde e jobul desi e simplu de dedus).  Si cum de ceva timp am invatat sa citesc printer randuri, si cum compania este una de software m-am distrat un pic citind bucata despre  “What's in it for you?”.

Pe scurt mi-au atras antentia urmatorul lucru:”Working on great products that you see on shelves”. Acum sincer parerea mea despre un produs software nu se masoara in cate cutii vad pe raftul unui magazine. Ca sa fiu si mai précis, nu prea cred ca va mai exista mult timp ideaa de a vinde la raft software. Ma uit la Google si Apple, poate cele mai de success companii ale momentului in IT si vad ca Google nu are magazine desi produce si vinde software, iar Apple vinde cea mai mare parte a aplicatiilor prin AppStore adica on-line. In plus e mult mai verde ca nu mai consume hartie si CO2 ca sa trimiti in celalat capat al lumii o cutie de carton cu un CD in ea :).

Stiu ca pot parea rautacios, dar vreau sa spun ca totusi e un pas inainte. Pana acum un an si ceva la capitolul beneficii pentru un job de tipul asta era listat “laptop”. Please please puteti sa-mi dati un laptop ca sa pot lucra de acasa? Please …

Gata cu rautatile pentru seara de azi ... mai e si maine o zi

ALICE in Wonderland (trei de mare)

De o luna nu ma mai trezesc folosind cafeaua cu lapte de dimineata, nu ca as mai avea nevoie sa fac asta. Romania lui minus zero grade imi da suficiente motive sa ma trezesc la realitate in fiecare dimineata, si sa-mi pastrez gustul amar pana cel putin la pranz.

Nu cred ca mai exista o tara in lumea asta mai complicata si mai plina de umor negru. Suntem definitia paradoxului, intruchiparea prostiei si a nepasarii, a lipsei de libertate si a galagiei de papagal. Cum altfel ar putea fi mandrele plaiuri in care un presedinte needucat si ignorant este numit academician pentru ca a catadicsit sa-si faca jobul de primar si sa ajute academia Romana sa-si faca un sediu? In aceiasi linie ar trebui ca Becali sa fie partiarh pentru ca a construit biserici, si nu m-ar mira sa ma trezesc intr-o dimineata sa-l vad pe acest Mihai Viteazu’ la televizor raspopit cu crucea in mana blagostovind babele adunate ciorchine pe dealul Mitropoliei.

Nu mai avem rusine si nici inteligenta. Nu am avut vreodata mari asteptari de la iepurasul ce a fost presedinte o noapte, dar nici chiar asa. Cat de idioti ne pot crede politicienii romani sa ne minta in fata cu nonsalanta, pentru ca apoi sa-si inghita cuvintele si sa incerce sa o intoarca atat de patetic incat si un politist cu doua clase sa-si dea seama. Un lucru stiu cu siguranta, ca niciodata nu o sa vad in vreun ziar ca Geoana a avut in viata lui amante. Asta n-ar fi in stare sa minta nici macar o gasca. Pe deasupra mai e si prostanac pentru ca pana acum nu a invatat cum sa minta de la aceasta bunicuta cu zambet larg care i-a fost presedinte de partid si tara. E suficient sa te uiti la dosarele desecretizate ale revolutiei ca sa iti dai seama cum ar fi aratat Mata Hari la 70+ ani (in varianta sovietico-bolsevica)…

Am vrut libertate. Hai mai sa plecam de aici, ca tot ce am castigat e o iluzie si o bascalie. Marturie poate sa depuna Andrei Gheorghe (si aici nu ma refer la papagalul violet ce pana deunazi era consilier la finante), ci la cetateanul ale carui drepturi au fost calcate in picioare de politia romana pentru ca a facut o poza unor tablagii grasi cu manile murdare de spaga care vegheau la respectarea sfintei spagi (pardon legi) pe stationarea interzisa. E ilar cand auzi modul in care procurorul a justificat lipsirea de libertate fara mandat sau acuzatie. Ce sa mai crezi despre politie cand sunt incapabili sa ia o caseta video cu un scandal sau sa rezolve un caz real, dar sunt primii la a-si bate joc de cei care prin munca lor le platesc salariile si aparatele de spaga (pardon, de radar vroiam sa zic…)

Nu stiu ce naiba e cu mine de vorbesc asa aiurea de munca. Traiesc intr-o o tara cu adevarat suprinzatoare pentru ca tocmai avem al doilea caz de oameni care mor de extenuare cu obiectul muncii in brate. Prima a murit cu dosarele in brate iar angajatorul, acest Enrst si Tanar, a scapat cu o amenda, iar angajatii si acum baga ca migu’ 10-12 ore de munca pe zi, ca asa se face profit, cu 3 oameni care sa faca in juma’ din timp un audit pentru care e nevoie de 6. A doua e in coma, dupa un atac cerebral in fata calculatorului unde programa pentru o companie (a se citi plantatie de bumbac). Si asta ca sa-si creasca gemenii, viitorul tarii cum s-ar zice. Punem pariu ca se lasa cu maxim o amenda?

Ce pot sa mai zic despre acest taram minunat? Ma simt ca ALICE in tara minunilor in aceasta Romanie mereu surprinzatoare …Si ma opersc aici ca-mi vin in cap doar citate din Parazitii