luni, 28 decembrie 2009

A venit vacanta cu trenul din Franta

Ninge cu miros de cozonac cu nuca si gogosi. Sunt acasa, si orasul e aproape la fel ca acum 11 ani cand am plecat, doar oamenii au mai imbatranit. Muntii sunt si ei la fel de frumosi si de albi, si inca imi fac cu ochiul cand ma gandesc la nameti si rasetele iernilor cu colegii de liceu pe partie. Am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Adi, ca sa fac rost de numerele de telefon ale celor care au ales sa ramana aici la poalele Parangului, poate poate ne adunam intr-o seara sa bem un ceai cu rom ca in vremurile bune ... Era acasa ... langa Paris :)

miercuri, 23 decembrie 2009

Despre suflet si pasiune

Cand am scris zilele trecute despre fostul meu loc de munca am fost nervos. Erau emotii la cald care au iesit asa cum s-a vazut, aruncate pe blog mai mult in ciuda. Pentru ca e o ciuda in mine, sunt o armata de draci impanateniti in ani de zile si va mai trece ceva timp pana cand se vor potoli, pana cand o sa ajunga sa nu-mi mai pese.

E greu sa vezi cum lucrurile se duc in directii gresite, mai ales atunci cand dincolo de timp si sanatate investeti intr-un loc suflet. Mult suflet. Timp de 2 zile am vorbit cu mai multi amici, colegi si prieteni despre ce am scirs acolo, si as vrea sa pot zice azi ca am gresit, ca perceptia mea la cald nu a fost buna, dar nu prea pot sa zic asta.

In loc sa iau inapoi ceea ce am scirs o sa fac exact contrariul si o sa fur fara pic de respect vorbele cuiva: “Ne descompunem de mult, ritmul de imputire e la fel … insa acum a inceput sa puta”. Problema e alta, ca liantul care tinea mecanismul asta inchegat fie a plecat, fie nu mai are motivatia necesara de a face o munca care nu era a lor. Iar aici nu vorbim despre oameni, oarecare, ci despre pasiuni si suflete care au crezut in ceea ce fac si au dat totul pentru asta, multumindu-se cu putin sau cu diplome la party-urile de sfarsit de an. Insa nu prea mai tine, cand cei care vorbesc despre atmosfera de acolo folosesc cuvinte ca naspa, de rahat, si alte adjective mult mai putin ortodoxe.

In martie am scris ca e greu sa te smulgi din radacini. Parca a trecut o viata de atunci si cu toate astea sufletul nu s-a vindecat de tot, doar s-au atenuat un pic iar asta se vede in nervii care ma incearca, iar la intrebarea ominperezenta cum e la Adobe pot sa le raspund ca am gasit mai mult decat am sperat, un loc cu cu oameni incredibili care pun mult suflet in ceea ce fac, un loc cu oameni noi si unii vechi …

Si stiu ce am scris mai sus asta poate sa sune a recrutrare ascunsa dar sincer, nu mai e nevoie. Fac altii munca de convingere in locul meu, si culmea, inca sunt angajati la fostul meu loc de munca … Sa fie fum si abur si shinobi way!

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Arta de a fi aburitor … gen

E  atat de multa ceata si abur pe etajul ala ca incepi sa nu mai vezi viitorul. In loc sa dea din maini sau sa dea drumul la ventilatoare unii dintre cei din varful ierarhiei dau din maini a sictir si lipsa de respect pentru cei care vor sa vada mai clar viitorul, pentru cei care inteleg ca uneori ca sa cresti trebuie sa iti smulgi radacinile si sa pleci. Si uneori mai pun si o oala cu apa pe foc!

Mai sunt inca multi oamenii extraodinari acolo, insa ii vad din ce in ce mai dezamagiti, mai carcotasi, cu un pas mai aproape de a renunta, de a strange tot intr-o cutie si a zice la revedere. Pentru unii dintre ei, cei care ne-au invatat sa fim cei ce suntem azi,  am inghitit si am respectat lucruri care nu meritau, am stins luminiile in seri tarzii de weekend, am stat si zeci de ore incontinuu fara somn pentru un release, am avut grija chiar si atunci plecam sa stam un pic mai mult decat a trebuit ca sa terminam ce aveam de facut.  Incep sa ma intreb insa cat timp se va mai confunda loialitatea pentru o companie cu respectul pentru acei cativa, cand se va rupe de tot filmul si se vor trezi fara valori atunci cand se va risipi aburul. 

Cand incepi sa privesti din afara, cand sentimentele s-au potentat si te poti uita la rece, cu minte clara realizezi cat de mult merita cei pe care ii respecti, si cat de putin merita restul care incet dar sigur strica tot ce au consruit ceilalti prin munca si exemplu. Si cand cei care stau langa timona nu stiu unde sa duca corabia si merg in cercuri e chiar un semn de incomptenta sa indrepti degetul spre cei ce pleaca sau cei care ii angajeaza si sa-i acuzi ca iti submineaza afacerea. Luati degetul ala si indreptati-l spre voi pentru ca cei care au ales sa plece nu au facut-o pentru bani sau avantaje materiale, ci pentru o sansa mai buna, pentru a invata sau pentru pur si simplu pentru ca nu vedeau un viitor in spatele vostru. Iar asta este jobul vostru, sa luptati pentru ei, pentru viitorul lor si astfel pentru viitorul vostru.

Cum sa nu arati cu degetul spre tine cand o promisiune se traduce prin “am zis ca discutam in toamna …”. Ideea e ca dupa toamna vine iarna, iar primavara e departe si sunt din ce in ce mai putini cei care vor sa-si sacrifice sanatatea si timpul ca sa va duca acolo! Cum poti sa nu te arati singur cu degetul cand in 8 luni pierzi 3 oameni din middle management a caror experienta adunata in companie ar putea sa cumpere alcool in SUA.  E mai simplu sa zici ca aia sunt de vina, ca le dau acadele invelite in euro, au espressor si cafeua e mai buna si noi nu putem sa concuram cu asta! Newsflash, ca sa mai risipim din abur, banii sunt un factor demotivant. Si unii beau ceai nu cafea ...

Cand am plecat nu am vrut sa judec, pentru ca urma o schimbare si am sperat ca o sa fie mai bine pentru ca lasam in urma multi prieteni si colegi. Dupa aproape un an prietenii si colegii care au ramas sunt mai putini si din cate ii vad nu s-a schimbat nimic in bine, chiar m-as hazarda sa zic ca ii vad mai demotivati si suparati ca niciodata. Poate ca ar trebui sa luati ad literam ceea ce v-au zis oamenii aia cand au plecat pentru ca nu v-au mintit si sa faceti ceva.

vineri, 18 decembrie 2009

Sangele apa nu se face ...

M-am abtinut sa scriu pana acum despre Daniel, pentru ca nu stiam exact ce as putea spune fara sa fiu subiectiv, fara sa retraiesc mult prea intens in mine emotii pe care sincer nu le mai vreau parte din viata mea. Cand citesc ce scrie sau vorbesc cu el e un deja vu dureros, pentru ca nu cred ca cineva ar trebui sa treaca prin asta, cu atat mai putin vreunul dintre noi. Nu pot sa schimb ce am trait, insa acum ceva timp, tot pe un pat de spital mi-am jurat ca pot schimba ce traiesc si ca nu voi lasa un Dumnezeu sa decida in locul meu unde voi fi maine. Si daca am luptat cu boala si cu tot ce vine la pachet cu ea am facut-o din toate puterile mele si pentru mine si cei ce ma iubesc.

Il inteleg mult prea bine pe Daniel, si stiu dureros de in amanut cum este sa fi in situatia aia. Inca imi amintesc ce gust are greata de dupa citostatice sau cat de greu e uneori sa gasesti motive ca sa te dai jos din pat, si cum nervii impotriva sistemului te pot tine in viata cand orice urma de energie e stoarsa din tine. Stiu ca suna a cliseu de film prost ca viata e o lupta dar pentru Daniel bataliile cu adevarat grele acum incep. Si are toate motivele din lumea asta sa le castige...

Respect!

joi, 17 decembrie 2009

Tzara lu' duracell

Acum ca imi e clar ca Iepurasul Duracell a pierdut alegerile pentru ca forta mistica l-a ajutat pe marinarul violet cu chiloti portocalii stau si ma intreb daca nu cumva sunt in minoritate pe aceste plaiuri ezoterice. Adica cum naiba se face ca la mine in televizor, ratingu' lu' Oreste, al Uraniei sau a babelor ozeniste si mosilor ce propovaduiesc sosirea reptilinenilor pe la Zero TV sau National e pe minus. Daca pana si strategu' din umbra, acest popandau rozaliu crede in asa ceva, iar Vadim e dusman de moarte cu serpilieni, imi ramne o singura speranta: Vanghelie e prea prost sa inteleaga ceva din asta si nici nu e in stare sa foloseasca goagal destul de bine ca sa se educe. Si pana la urma asta cu ezotericu nu merge pe persoana fizica, ca e mai multe chakra d'astea manipure si plane si se confuzeaza persoana fizica care este intre dimensini.Si daca Vanghelie ramane pe baricade pana la urma o sa vina si zodia Iepurasului, iar cum Duracell tine cu 3000 de euro mai mult ca alte baterii sper ca mai vedem o serie de tzop tzop si peste 5 ani. Si cum speranta moare ultima o sa fie tot pentru o noapte!

Am scris prea mult despre politica in ultimul timp si sincer nu stiu de ce. Motive am avut cu duiumul insa sincer cred ca sunt vorbe pierdute pe apa sambetei... sau a noptii de duminica.

miercuri, 9 decembrie 2009

Cu mainile curate

E plin de maini in lumea asta. Daca nu cumva esti ghinionist ai 2 maini pe care le iei de-a gata, pur si simplu exista si le folosesti la o gramda de lucruri. E simplu, sunt date si pur si simplu exista. E clar ca negrul pe alb ca o sa gasesti maini peste tot, pe tastaturi, agatate pe barile din metrou, inclestate in imbratiseri de palme la indragostitii din parcuri sau tinand pahare de sampanie pentru a uda victoria in alegeri duminica seara (nu m-am putut abtine...).

Sunt drepte sau stangi si ai nevoie de amandoua, chiar si pentru ca fuma atunci cand bate vantul si iti vei proteja focul ce straneste dorinta cu palma caus. Si daca vei face asta probabil ca vei ajunge sa cunosti multe maini in halate albe care la un moment dat vor avea grija de tine. Am mai vorbit de Proful, insa acum vreau sa vorbesc de manile sale. Mai bine zis de mana dreapta, pentru ca mana sa dreapta este o mana speciala.

Este o mana de medic care nu sta intinsa niciodata pentru ca stie ca alta este menirea unei mane drepte, menirea ei este sa vindece, chiar daca pentru asta trebuie sa taie in carne vie. Si cu mult inainte de isteria asta gripala in care peste tot esti indemnat sa te speli ca sa iti ti mainile curate, mana dreapta a inteles ca curatenia merge mai departe decat sapunul si apa, ca mana are moral si rol de inger, ca trebuie sa fie curata si pe dinauntru ca sa fie usoara ca un fulg.

Este o mana dreapta mult mai dreapta decat majoritatea mainilor in alb, o mana dreapta care din prea mult devotament pentru pacienti a ajuns sa faca infarct de tanara si sa aiba nevoie de alte maini in halate albe. Este o mana dreapta care la randul ei are doua maini, o stanga si dreapta, ambele usoare si maiastre pentru ca stiu sa nu stea drept intinse asteptand niciodata. Si nici nu accepta sa primeasca nimic. Doar multumiri. Pe mana asta dreapta o pacientii o numesc Octavian.

marți, 8 decembrie 2009

Draga Base

Iti multumesc mult ca ai castigat alegerile si nu m-ai dezamagit. Am stat mult sa ma gandesc daca sa votez cu tine sau cu Geoana, dar pana la urma m-am gandit ca asta este singurul mod de a scapa de tine. Vezi tu, oricat de mult as ura PSD-ul si pe prostanacul care sta cocotat pe cei trei trandafiri de tine vreau sa scap. Si care e cea mai buna metoda de a scapa de tine? Sa iesi presedinte acum ca sa scapam de tine peste 5 ani, pentru ca altfel tare mi-era frica de efectu’ de bumerang de care erai in stare.

Ma bucur tare de tot ca esti presedintele a jumate din Romania. De fapt nici macar asta nu esti, ci esti presedinte a jumatate dintre romani, ca alegerile le-ai castigat cu voturile celor care traiesc atat de bine in Romania ca au decis sa plece din tara asta atat de minunata. Esti un adevarat castigator si ai demonstrat o eleganta iesita din comun in modul in care te-ai comportat dupa castigarea alegerilor si modul in care ai gasit de cuvinta sa-ti feliciti contracandidatii si pe cei care au facut greseala sa creada ca pot scapa de tine votand cu el.

Nici macar fetele celor de la Antena 3 in frunte cu Gadea nu m-au bucurat atat de tare ca victoria ta. Ca ai fraudat sau nu alegerile, ca ai dat cu pumnul, ca decenta este un cuvant strain pentru tine, nu mai conteaza. Orice are un pret pe lumea asta, inclusiv votul, insa sa-l vezi pe Mircea Geoana topaind de fericire este de nepretuit. Unde mai pui ca nici macar nu e vina lui, ca doar eu, un neica nimeni fara experienta in politichie si statistici m-am uitat intr-un tabel de ala cu cifre multe si cuvinte d’astea neaose cum ar fi sondaj, repartitii normale, esantion, si mi-am dat seama ca la o diferenta atat de mica intre un exit poll intre doi candidati indeamna la moderatie. Daca la asta mai adaugi faptul ca saracu prostanac a avut o seara relaxanta chiar inainte de alegeri la spa-ul lui Vantu’ imi dau seama de unde a avut atat de multa energie ca sa fie mai ceva ca iepurasul Duracell (reclama mascata).

Acum sincer sper ca si dupa alegeri o sa-ti pastrezi aceiasi inteligenta de care ai dat dovada si pana acum si o sa faci un guvern capabil dupa chipul si asemanarea ta, cu oameni de mare valoare cum este doamna Ridzi care a reusit performata sa-i aduca lui Geoana 70% din voturile din Valea Jiului. Nu care cumva sa te bata vreun gand pustiu sa pui in fruntea guvernului un om incapabil cum ar fi Isarescu ca ne ducem dracu de rapa si incepe sa mearga tara asta in directi grestie de prosperitate pentru clasa mijlocie, aia care in majoritate voteaza cu prostanacii. Sincer sper dizolvi naiba odata parlamentu’ ca si asa sunt degeaba si sa faci alegeri anticipate pana iese majoritatea care trebe in parlament. Nu de alta dar e bine sa bati fieru acu’ cat e cald ca doar ai aproape un procent in fata buchetului de trandafiri si i-ai ciuruit cu aproape o suta de mii de voturi. Da-le la bot acum cat sunt jos de tot, atat de jos ca pana si tu te uiti cu privirea aia de vultur la ei de sus.

Vreau sa te felicit pentru imnu’ de campanie, ala a lu’ Guta si restul trupelor de manelisti care probabil ca i-a scos pe multi dintre cei din diaspora la vot. A fost o mutare geniala din partea celui care acum 5 ani a castigat alegerile fiind votat in special de intelectuali si de cei din clasa medie. E o mare lovitura de imagine demna de un staff de campanie condus de voluptatea intelectuala a doamnei Udrea.

Ma uitam in seara asta la Badea si mi-am dat seama ca n-are dreptate, tristu' de el. Tu le-ai multumit alora care te-au votat, el i-a blamat pe aia, acum problema e inteleg aia 5.275.807 de romani care te-au votat sunt fraieri, da sincer si aia 5.205.760 care au votat cu Geoana sunt la fel. Nici aia care au stat acasa nu-s mai buni pentru ca i-au lasat pe restul sa aleaga pentru ei. Singurii destepti sunt aia care au votat cu Bugs Bunny. A, stiu ca lipseste un om din numatratoarea votantilor tai, dar e de inteles pentru ca e vorba de Iliescu. Ala e prea destept sa voteze cu un prostanac ...


vineri, 4 decembrie 2009

Despre intelegerea amiabila ...

Vodafone sucks e deja leit motiv pentru mine. Sunt cel mai bun exemplu de client nemultumit, iar ei cel mai prost exemplu de cum sa te comporti intr-un astfel de caz. Am primit raspunsul de la OPC prin care sunt invitat sa incerc sa-mi rezolv problemele cu cei de la Vodafone pe cale amiabila, ca deh s-au saturat sa le dea amenzi pentru ca sunt idioti. Asa ca azi am gasit calea de a rezolva amiabil cererile mele. Ia uite cum:
- Alo, domnul ..., sunt ... de la Vodafone, departamentul de plati! Va sun in legatura cu ultima dumneavoastra factura, bla bla, Aveti nevoie de o amanare de plata?
- Nu! Nu o sa platesc aceasta factura!
- De ce?
- Pentru ca nu mi-ati raspuns in cele 30 de zile lucratoare in care trebuia sa o faceti
- Stai sa verfic va rog . Da aveti dreptate, va trimitem actele cerute pe fax astazi la ora 11. O sa revin cu un telefon sa va confirm ca au fost trimise!
- Multumesc mult. O sa platesc factura dupa ce primesc actele. O zi buna!
- O zi buna!

Cine naiba mai are nevoie de OPC cand poti sa nu-ti platesti factura? Sau mai bine zis cine naiba mai are nevoie de serviciul de relatii cu clientii cand oricum sunt degeaba acolo! La 11 si 10 am primit tot ce am cerut. Ce mai conteaza 10 minute intarziere la 2 luni cat le-a trebuit sa faca asta ... :)

Sunt consecvent

Gata! M-am decis! O sa votez cu cine am votat si data trecuta! Ieri am vorbit de greata si de scarba, in conditiile in care nu pot sa aleg, nu am ce sa aleg pentru presedinte. Cat de tare am gresit! In toti acesti ani in care am crezut ca in Romania o sa se mai schimbe ceva am votat cu potliticieni de fatada, care se vand adevratilor detinatori de voturi si putere. Aceia care sunt de fapt capo de tutti capi in fata carora nu mai exista politicieni ci doar sugari fricosi galbeni la fata indiferent de culoarea rosie sau portocalie a stindardului politic. Votez cu Vantul!

Opriti va rog, vreau sa cobor!

Sunt prost. Nu cred ca exista o alta explicatie pentru care am ales de bunavoie sa dau drumul la televizor in seara asta si sa ma uit la dezbatrea televizata dintre Basescu si Geoana. Orice altceva as fi facut ar fi fost un castig comparativ cu starea de greata si lehamite pe care am avut-o dupa. Nici nu stiu ce sa mai zic legat de cei doi. Sunt anti Basescu pentru ca am crezut in el si sunt anti PSD din toata fiinta pentru ca nu pot sa am incredere intr-un partid al carui presedinte de oroare (da nu e greseala, onoare e un cuvant prea mare pentru o bunicuta cu zambet larg) se adreseaza in plenara (pardon celor care credeau ca un congres PSD e altceva) cu tovarase. Sa fiu al naibii cate paranteze intr-o fraza, e aproape de necitit.

Cum as putea sa definesc greata din seara asta? Greu de tot, nici dupa citostatice nu-mi venea atat de tare sa ma chircesc deasupra veceului. De Basescu, acest carmaci luminos in badarania sa nu am ce sa mai zic. Au trecut 5 ani grei si atat de plini de mizerii ca nu mai am cuvinte. Cum poti tu sa faci un astfel de shift de electorat si sa treci de la cei care stiu sa citeasca la cei ce-l considera pe consateanul Guta un rege este peste puterea mea de a intelege. Am mai zis si la inceput ca sunt prost.

Geoana in schimb e mama falsitatii. Cand a zis ca Romania e cea mai corupta tara europeana am tinut dintii stransi sa nu iasa bucatile mari. Auzi tu, i-am luat pana si pe bulgari la asta, bravo noua, iar ei, cei de la PSD nu au avut nimic de a face cu guvernarea si coruptia de la revolutie incoace. Nici ustori gura lor nu a mancat, dar plini de miros, pardon aere … Cu doua lamai la bord am continuat masochismul ca sa il vad pe Mihai Viteazul. Adica Geoana cel Viteaz care tinand cei trei trandafiri in mana a reusit sa uneasca intreaga imaculata clasa politica romaneasca sub stindardul partidului cel mult iubit si sa o alieze impotriva acestui bataus de minori. Ce sa mai mai Mihai, te-a facut pe fata. Unde mai pui ca si-a jucat rolul melodarmatic de mare lider ce uneste toti romanii in momente grele in sala ce poarta numele primului domnitor al Romaniei: Cuza. Bravo lui Gusa pentru subliminalu’ asta, e cu adevarat valoros!

Cine pierde din toate astea? Crin Antonescu care s-a vandut pentru un pumn de ariginti si care parea mult prea rosu la fata in comparatie cu galbenul lui Quintus. Si eu am pierdut, si probabil miloanele de romani care inca se incapataneaza sa-si pastreze hiq-ul pe meleaguri mioritice! Hai Johhanis! Hai sictir si stinge naiba lumina aia dupa tine!