E atat de multa ceata si abur pe etajul ala ca incepi sa nu mai vezi viitorul. In loc sa dea din maini sau sa dea drumul la ventilatoare unii dintre cei din varful ierarhiei dau din maini a sictir si lipsa de respect pentru cei care vor sa vada mai clar viitorul, pentru cei care inteleg ca uneori ca sa cresti trebuie sa iti smulgi radacinile si sa pleci. Si uneori mai pun si o oala cu apa pe foc!
Mai sunt inca multi oamenii extraodinari acolo, insa ii vad din ce in ce mai dezamagiti, mai carcotasi, cu un pas mai aproape de a renunta, de a strange tot intr-o cutie si a zice la revedere. Pentru unii dintre ei, cei care ne-au invatat sa fim cei ce suntem azi, am inghitit si am respectat lucruri care nu meritau, am stins luminiile in seri tarzii de weekend, am stat si zeci de ore incontinuu fara somn pentru un release, am avut grija chiar si atunci plecam sa stam un pic mai mult decat a trebuit ca sa terminam ce aveam de facut. Incep sa ma intreb insa cat timp se va mai confunda loialitatea pentru o companie cu respectul pentru acei cativa, cand se va rupe de tot filmul si se vor trezi fara valori atunci cand se va risipi aburul.
Cand incepi sa privesti din afara, cand sentimentele s-au potentat si te poti uita la rece, cu minte clara realizezi cat de mult merita cei pe care ii respecti, si cat de putin merita restul care incet dar sigur strica tot ce au consruit ceilalti prin munca si exemplu. Si cand cei care stau langa timona nu stiu unde sa duca corabia si merg in cercuri e chiar un semn de incomptenta sa indrepti degetul spre cei ce pleaca sau cei care ii angajeaza si sa-i acuzi ca iti submineaza afacerea. Luati degetul ala si indreptati-l spre voi pentru ca cei care au ales sa plece nu au facut-o pentru bani sau avantaje materiale, ci pentru o sansa mai buna, pentru a invata sau pentru pur si simplu pentru ca nu vedeau un viitor in spatele vostru. Iar asta este jobul vostru, sa luptati pentru ei, pentru viitorul lor si astfel pentru viitorul vostru.
Cum sa nu arati cu degetul spre tine cand o promisiune se traduce prin “am zis ca discutam in toamna …”. Ideea e ca dupa toamna vine iarna, iar primavara e departe si sunt din ce in ce mai putini cei care vor sa-si sacrifice sanatatea si timpul ca sa va duca acolo! Cum poti sa nu te arati singur cu degetul cand in 8 luni pierzi 3 oameni din middle management a caror experienta adunata in companie ar putea sa cumpere alcool in SUA. E mai simplu sa zici ca aia sunt de vina, ca le dau acadele invelite in euro, au espressor si cafeua e mai buna si noi nu putem sa concuram cu asta! Newsflash, ca sa mai risipim din abur, banii sunt un factor demotivant. Si unii beau ceai nu cafea ...
Cand am plecat nu am vrut sa judec, pentru ca urma o schimbare si am sperat ca o sa fie mai bine pentru ca lasam in urma multi prieteni si colegi. Dupa aproape un an prietenii si colegii care au ramas sunt mai putini si din cate ii vad nu s-a schimbat nimic in bine, chiar m-as hazarda sa zic ca ii vad mai demotivati si suparati ca niciodata. Poate ca ar trebui sa luati ad literam ceea ce v-au zis oamenii aia cand au plecat pentru ca nu v-au mintit si sa faceti ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu