Emotionalul e bun, e al naibii de bun. Si de cele mai multe ori este gresit, nedrept, obtuz si negativ. Sa zicem ca ai gresit fata de o persoana apropiata la un moment dat. Sau a fost invers. Sau ambele. Sa zicem ca inca exista o suparare, mare sau mica care se agata de interactiunea dintre voi, care umbreste.
Si la un moment dat ceva rau se intampla. Emotional sau fizic, oricum ar fi unul dintre cei doi nu e bine, se simte rau, e jos de tot si are nevoie de ajutor. Si tu vrei sa-l ajuti, sa fi acolo sa il susti sa se ridice. Dar e umbra. Celalat presupune, te crede rau, citeste printre randuri lucruri care nu sunt, nu se poate distanta de ceea ce crede, nu crede ca esti cu adevarat langa el. Presupunerile deranjeaza, enrveraza, intristeaza si te fac sa te indepartezi. Vrei un pod, vrei sa ajuti. Cat esti pregatit sa platesti pentru asta? Cat de mult merita sa somatizezi din perceptia negativa a celuilat pentru a-l ajuta?
Trebuie sa fi rational. Sa lasi dracului emotionalul acasa, altfel nu o sa mearga. Vrei sa ajuti, dar esti omul negru. Jumatate din ce zici irita pentru ca celalalt are alti ochelari decat ai tu. Si iti zici ok, las emotia mea deoparte, nu ma enervez, inteleg ca e greu pentru tine si o sa inghit ... si apoi, dupa un timp, cand celalalt nu vede podul ci doar gropi si scanduri lipsa rationalul o sa ajunga sa te sacaie cu o intrbare ... daca la ficare cuvant pe care il scoti exista o sansa mare sa fi perceput ca omul negru atunci ... chiar ajuti sau mai rau faci?
Cu ce raspuzi la asta? Cu mintea sau cu sufletul? Pentru ca sunt exclusive.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu