Chill In, Chill Out

Azi a fost o zi normala, poate prima zi normala de cand am ajuns. Nu am fost pe drum si nu am fost pe fuga, nu aveam nimic special de facut sau de vazut. Pur si simplu sa ma las dus de val si sa vad unde ma duce. Primul impuls a fost sa ma apuc de surfing, dar n-am chef de munca. Adica m-am uitat la cat se chinuie oamenii astia, si cat timp esti incepator nu prea faci lucruri fun. Si apoi, unde naiba sa fac eu surf in Romania ca sa ajung destul de bun? La Eforie? Nord sau Sud?

Pe dupa amaiza  m-am plimbat prin Trujillio. Frumos de tot centrul orasului. Colonial, cu case refacute si oameni educati si ploticosi, politisti care zambesc si te ajuta cand ii intrebi ceva (pe mine m-au condus in statia de maxi-taxi, au asteptat sa ma urc si m-ai spus sa fiu linistit ca sunt in sigurnata) , mancare buna si alt fel de snaks-uri. De exemplu au chips-uri de carfof neprajite ci doar deshidratate si chipsuri de banane prajite. Ultimele vin in trei arome, naturale, cu miere si cu chilli. Mierea rulez :).

Punctul culminant al zilei a fost drumul inapoi din oras. In Peru exista un soi de maxi-taxi, numite colectivos, in general dubite Nissan din alea mici. Ia ghici cati oameni incap in dubite Nissan mici? Foarte multi, eu am fost in una cu 16 plus soferul. Nasulet in curulet a capatat noi valente. Si credeti-ma pa cuvant cand zic ca in masina noastra era lejer. Parfum … la propriu si la figurat. Dar sa vorbim despre cei doi protagonisti ai povestii. Soferul si agitatorul. Aparent exista o intrecere intre soferii de pe colectivos ruta A ca altfel nu-mi explic cum putea sa goneasca asta. Baiatul ala din Canon del Pato era mic copil. Un fel de Titi Aur pe langa Carlos Sainz. Si ca experienta sa fie cu adevarat interesanta nimeni n-avea de ca sa se tina. Imaginati-va niste saci cu cartofi. Desenati fata mea pe unul dintre ei si aveti o poza cu mine in colectivo.

Insa drama si zgomotul erau date de agitator. Baiatul asta statea cu mana pe usa glisanta si facea de toate. Tipa din mers care este ruta pentru a pescui saci de cartofi (pardon clienti vroiam sa zic). Insa nu se multumea sa tipe, ci fluiera si batea cu mana in portiera.  Tot el manevra de zor si geamul de la usa, pe care il inchidea la viteza mare pentru a preveni depresurizarea cabinei atunci cand ne luam zborul. Si pentru ca trebuia sa fie eficienta maxima, tot el strangea si banii, ii dadea pe oameni jos (literalmente), capsa tichetul de drum (erau checkpointu-ri intermediare) si mai ales injura de mama focului microbuzele concurente. In afara de o baba nici unul dintre pasageri nu s-a dat jos in timp ce microbuzul era oprit :). Practic am sarit din el.

Dar a fost fun, si maine o sa incerc din nou. Sper sa-l prin tot pe asta, daca nu cumva o sa moara pana atunci. Finalul zilei a fost de relax, cu o Cusquena (pentru profani e o sticla de bere de 620 de mililitri) pe plaja la apus. Asa ma relaxam eu. Din pacate sticla de bere nu a incaput in poza. Tot din pacate netul merge mult prea prost ca sa pot pune si alte poze pe picasa.

Si ca nu se lege lumea de picioarele mele, obosite dar fericite pun o poza in care se vede si apusul :)

Next: Habar nu am, dar poimanine plec in Chachapoyas (cu autobuzul)