Tragi line, si incepi sa arati cu degetul. E mult mai simplu sa te plangi si sa dai vina pe oricine altcineva din jurul tau. Pe colegul care nu te-a ajutat, pe situatia din tara, pe grobienii din trafic sau pe moldoveanul care a castigat la Loto in locul tau. Aici apare insa maturitatea de a te aseza in fata oglinzii atunci cand arati cu degetul.
Primul vinovat de cum a mers anul asta sunt eu, si am o lista incredibil de lunga de greseli:
Prima este ca m-am lasat tarat intr-un vartej de nemultumire si incoerenta de gandire. Nu am primit ceea ce ma asteptam sa primesc, lucrurile nu au mers asa cum am vrut eu si m-am comportat ca un copil razgait care nu primeste ceea ce vrea.
A doua este ca n-am situt cum sa comunic eficient. Cam deriva din prima daca stau sa ma gandesc mai bine, dar am mai avut momente emotionale in care am stiut sa ma stapanesc si sa duc lucrurile la bun sfarsit. M-am enervat prea des din cauza diferentelor dintre realitatea cotidiana si asteptarile mele personale, am uitat sa ma uit la lucrurile bune si sa le zic ca atare focusandu-ma prea mult pe probleme.
A treia este ca am vrut prea mult de la prea multa lume. E o meteahna veche asta cu a seta "the bar high" atat pentru mine cat si pentru cei din jurul meu. Cand vrei prea mult ai sanse mari sa sfarsesti prin a fi dezamagit, iar cand astea se aduna e usor sa intri in amestecatura de nervi si emotie. Si nu intodeauna daca te astepti la mai putin vei primi mai putin. Trebuie sa stii cum sa ceri, iar eu n-am stiut sa fac asta.
Am cerut prea mult de la mine, si mi-am repetat aproape toate greselile vechi. Am uitat sa am si o viata si mi-am lasat gandurile sa fie legate de munca prea mult, am trait pasional momente impersonale si m-am implicat emotional intr-un proiect greu care mi-a tocit pur si simplu nervii.
Topul il inchei cu cea mai importanta greseala. Nu am mai avut un Stop Doing list pentru ca am avut prea multe pe lista de to do. M-am focusat pe ce am de facut si mi-am uitat pe parcurs greselile si mai ales promisiunile pe care mi le-am facut. M-am intors mental acolo unde eram acum cativa ani, inainte de fisticul norocos si nu-mi place drumul pe care sunt, il simt ca este gresit.
Mai am 3 saptamani pana la Craciun si am nevoie de linistea aia de atunci ca de aer. Am nevoie sa ma regasesc pe mine, cel de dupa, omul care stia sa se bucure de viata fara sa fie incruntat, sa-mi fac un altfel de to do list unul care sa ma faca sa simt ca ma intorc pe drumul bun. Si neaparat sa nu repet greselile de anul asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu