Sunt la regim de slabit dupa toate „porcariile” si tavile de prajituri de la sfarsitul anului. Cutia de ciocolata Poiana cu ingrediente un pic sarate pe care am topit-o in 3 zile nu se pune la socoteala. Se pune doar la kilograme.
Asta inseamna ca pe langa ca sunt un pic kranky visez mancare. Si cum nu are farmec sa visezi mititei, sarmale si alte de astea, m-am trezit uitandu-ma lung de tot la un pliant care se odihneste la mine pe birou de mai bine de doi ani.
Arroz con pato, pato entomatado, ceviche, pescados y mariscos. Intr-un cuvant Restaurant El Rincon de Pato. Am ajuns in Lambayeque in ultima mea excursie din Peru ca sa vad muzeele Tumba Real si Brüning. Primul cu tematica Lord of Sipan a fost fabulos. Al doilea a fost prafuit dar cu o ceramica si bijuterii Chimu si Moche senzationale. Cumva dupa atat cultura mi s-a facut foame si am intrebat unde pot manca ceva bun. Algo muy bueno adica.
Cand un localnic mai spalat mi-a zis de El Rincon de Pato si a adaugat si sintagma turistico am strambat din nas. A zambit cand mi-a vazut grimasa, si a zis ca e tipico criollio si ca turistico e pus in nume doar pentru ca e la marginea orasului si altfel n-ar calca nici un picior de turist pe acolo. El mehor pato!
Asa ca am luat un chu chu (echivalentul peruan al unui tuk-tuk) si dupa 15 minute de mers pe stradute construite in plin desert si cu mustati spre cer am ajuns in ceea ce s-ar numi o mahala. Pentru mai putin pudici, un fel de strada din Ferentari doar ca in mijlocul desertului.
Cu inima cat un purice am intrat si am macant senzational: peste innabusit in suc de mango pe pat de piure de porumb cu cartofi dulci si banane prajite.
Si pentru ca restaurantul era faimos pentru rata cu orez nu am ratat nici file de rata in sos de vin cu mere sote si orez. Sa visezi cu ochii deschisi nu alta!
Totul a fost insotit de doua Cusquena, una bruna si una blonda.
Imi e pofta de America de Sud ...
