In Seattle ploua mult. Cu stropi mici, mocaneste picatura cu picatura, pana cand ai impresia ca apa iti intra prin pori. Culorile sunt incredibile, verde amestecat cu culori de toamna care se aprind atunci cand soarele reuseste sa treaca de nori. Cel mai des insa ai deasupra capului nori grei care apasa plumb.
Aseara am iesit la bere la Joey's in Bellevue. Bere buna, mancare buna, chelnerite atipice pentru SUA, si un grup de acasa. Cativa dintre ei mi-au fost colegi pana acum ceva timp. Tineri sau mai experimentati, cu vechime de cateva saptamani sau ani, ne-am adunat langa o halba de bere. Au curs povesti despre cum e, despre ce au mai facut, cum s-au acomodat, ce au mai patit. Prea putine zambete pentru mine, prea putina caterinca. Viata e mai buna, e liniste, e pace si relaxare, lucrurile functioneaza fara sa le ungi, la munca e bine, banii sunt buni. Viata nu neaparat usoara ci pur si simplu civilizata. Singurul care rade si zambeste mult si e vesel e Costin. La fel era si in Romania, asta e felul lui.
Aseara am vazut un grup de oameni multumiti. Cu o viata corecta si buna. Si fara entuziasm. Fara scanteie, resemnati (sa mi se ierte greseala daca n-am vazut ce trebuie). Poate ca e de la vreme. Cum a zis Costin: dupa primele 6 luni nu-ti mai dai seama ca ploua. Cand iesi din casa nu te mai gandesti daca sa-ti pui gluga pe cap … nu de alta, dar daca o pui o sa zica lumea ca esti turist.
