Azi pentru prima oara nu am mai inclestat dintii. Stiu ca directia care mi se aseaza in fata si impotriva careia am strigat din toti rarunchii va fi acolo. Orice am facut, oricat m-am dat cu capul de pereti ca sa incerc sa schimb lucrurile n-am reusit, ci dimpotriva am ingropat mai adanc ideile bune impachetate sub forma de atitudini negative. Pana azi am crezut sincer ca mie nu imi iese resemnarea niciodata, si azi s-a dovedit inca o data ca niciodata asta al meu e imediat dupa colt.
E prima oara cand aleg constient sa nu mai duc o batalie ce mi se pare importanta. Si nu aleg asta pentru ca nu am dorinta de a castiga sau pentru ca am pierdut speranta. Renunt pentru ca e fie prea devreme sa pot face ceva constructiv fie prea tarziu ca sa mai salvez ceva. Ce e trist e ca doar timpul va decide care este cazul.
Dezamagirea e mare, si tine in primul rand de mine, de felul in care m-am simtit azi si de renuntarea mea. Insa linistea pe care mi-a adus-o alegerea mea e incredibila. Azi, pentru prima oara in mult timp nu mi-am carat ideile, nelinistile, fricile si problemele cu mine acasa. Pot zice ca m-am resemnat si ca o sa fac tot ceea ce se cere de la mine ca lucrurile sa iasa bine. De acum incolo o sa ma limitez la asta si nu la ceea ce pot sa fac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu