Chair daca va dezamagesc sa stiti ca asta nu e un post despre lenjerie intima. Oh nu, este un post despre Tarom si cursele intere pe care am avut placerea sa le experimentez din nou spre Iasi. Nu o sa zis nimic de pret, ca pana la Iasi costa cat un bilet la Barcelona, Roma sau Paris. O sa zic de experienta de zbor.
La dus am ametit. Ne-a invartit pilotul deasupra targului Iesilor ca sa se asigure ca-l vedem bine de tot de sus. Adica la un zbor de 55 de minute, aproape 10 am foacut rotocoale rotocoale acompaniate de vibratiile mistice date de elicelee ATR-ului si de o leganare vartoasa stanga dreapta. O adevarata hora moldoveneasca, dupa care cu greu m-am abtinut sa nu returnez prajiturica casei cu crema de capsuni si ness-ul ce au constituit mic dejunul.
La intors a fost liniste. Fara invarteli, cu un apus de soare frumos, vreme buna, lipsa vant, frumusete maxima. Aterizarea parea perfecta in ciuda zgomotelor trenului de aterizare si a huruitului elicei. Apoi pilot-ul a pus avionul pe pista cu o grija si o finete asematoare manipularii unui sac de cartofi. Sau poate ca avionul era model sport si avea suspensii tari. Foarte tari.
Cu toate astea a avut insa simtul umorului si la mai putin 30 de secunde dupa bufnitura secolului s-a auzit in microfon: „Am aterizat”. No shit captian obvious! Nu e ca si cum creierul meu zdruncinat nu si-ar fi dat seama de asta :).
Fantastic!
