Orasul asta este sufocat de prostie, manelisti si oameni care se grabesc. Politetea este doar un cuvant din dictionar, in rest comunicam prin calxoane si injuraturi. Aseara, dupa ce mi-a intarziat salariul 4 zile, mi-am platit rata cu 5 minute inainte de inchidere in ultima zi fara penalizari. Am trecut peste mutrele casierei de la Volksbank care imi facea un favor luandu-mi banii, si m-am trezit singur in debandada din piata Unirii. Atunci am luat o hotarare atipica pentru un Bucurestean. Sa merg pe jos pana acasa. Pe Cantemir pana in parc, nimic nou in afara de manele, injuraturi, claxoane si aglomeratie. Toti se grabesc insa de fapt stau pe loc, pe nervii lor si pe plamanii nostrii. Am dat mai tare ipdoul si cu Duffy in creier am ajuns in parc unde i-am gasit pe extraterestrii. Oameni care se plimbau, stateau, zambeau si povesteau. Pana si cei care alergau nu erau deloc grabiti. Era o alta lume, ca si cum ai fi intrat intr-o capsula care schimba totul, in care oamenii sunt fericiti, curati si semi-civilizati.
Si pentru prima oara in mult timp, am oprit muzica, m-am asezat pe o banca la umbra si m-am bucurat de liniste cu o carte in mana timp de o ora. Pentru prima oara in mult timp, nu mai m-am grabit acasa, am citit si am savurat vremea si culoarea din jurul meu, m-am simtit tanar si liber, fara griji. Tot ce mai lipsea era sa fiu indragostit si as fi putut jura ca am 18 ani. Pacat ca nu a tinut decat o ora, pentru ca la Brancoveanu, un claxon si un "fa proasto hai treci dracu odata!" m-au trezit din visare. Eram la loc in Bucuresti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu