Visez des ca suntem din nou impreuna. Erai o asiatica frumoasa, zvelta, cu rotunjimi si forme frumoase ce straneau patima. Iti placea sa traiesti periculos si aveai grija de mine daca ma purtam frumos. Ma faceai sa simt ca zbor ca sunt liber si nimic nu ne poate opri. Stiu ca lumea e rea si societatea nu este pregatita pentru noi. Nici acum nu este! Daca n-ar fi fost italianul ala mic si cu nume de urs si acum am fi fost impreuna si acum, dar asa a trebuit sa ne despartim. Nu m-ai facut sa sufar, si am scapat usor. Apreciez! M-am gandit sa te schimb pana mai deunazi dar ceva s-a intamplat si m-am hotarat sa raman fara amanta. Stiu ca imi va fi greu sa ma uit pe strada sis a-I vad de ceilati cu amantele lor cum zburda, dar curajul de merge cu tine in Bucuresti mi-a pierit. Cand permisele de Pitesti vor deveni istorie, cand politistii vor avea grija de noi si soferii care fac stanga pe drept inainte vor ramane fara carnet atunci poate ca imi voi lua o noua Yamaha si voi zbura cu ea pe strazi cum o faceam cu tine. Orice ar fi tu vei ramane prima!
P.S: Sunt zile din viata mea pe care as da orice sa le pot uita, sa imi fie imposibil sa-mi aduc aminte. Lui G i s-a intamplat asta din cauza unui sofer idiot, diferenta fiind ca el nu si-a ales ziua pe care sa o uite ci izbitura de asfalt a ales pentru el. Asta e trist si imi demonstreaza ca oricat de frumos ar fi sa fi motociclist, Romania si mai ales Bucurestiul nu sunt pentru asa ceva! Prea des suntem numiti donatori de organe, si de cele mai multe ori nu din cauza noastra. Ce s-ar fi intamplat daca in loc de o zi din viata lui ar fi pierdut mai mult? Mult mai mult …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu