Ultima seara

Am terminat si aventura asta in America de Sud. 4 saptamani, 8355 km (asa zice google maps) 1835 de dolari (atat zice contul meu din banca, fara a include aici avionul Bucuresti - Lima) si peste 4000 de poze. Astea se pot cuantifica. Au fost bune si mai putin bune, cu peripetii si oboseala, cu multe lucruri frumoase vazute si aproape fara regrete (alea care totusi isi arata capul sun mai curand legate de lucrurile pe care n-am apucat sa le fac).

Cand trag linie e foarte bine. Sunt fericit ca am venit, mi-a placut si de abia astept sa o fac pe urmatoarea, atunci cand o sa-I vina vremea. Ca o sa fie Venezuela, Columbia si Ecuador, sau Patagonia, sau Brazilia, sincer nu stiu. Dar sigur va fi in America de Sud, pentru ca asta e un colt de lume atat de frumos incat e pacat sa treci prin viata fara sa-l vezi. Si e bine sa-l fac acum cat inca ma mai tin incheieturile si firele albe sunt mai multe in barba decat pe cap.

Nu o sa ma intorc odihnit. Sunt curios cat am slabit, pentru ca desi am mancat am pierdut pe drum 2 gauri la curea (si aici nu pun cele 2 straturi de piele de pe maini si fata care s-au ars in soarele din Anzi). Stiu sigur ca nu o sa mai mananc banane vreo 6 luni, pana cand ma obisnuiesc la loc cu gustul ala de plastic pe care il au cele de acasa. O sa-mi lipseasca zecile de tipuri de fructe cu tuna si pina mancate in strada, cu feliile de pepene la pachet, si pestele crud cu lime. Astea nu le pot avea acasa, dar am multe altele de care mi-a fost dor si pentru care ma intorc.

Insa de mult nu am mai fost atat de linistit si plin de viata chiar daca uneori am fost prea singur pentru a ma bucura deplin de tot ce am vazut. Maine la pranz zbor spre Lima si de acolo cand se lasa seara iau avionul spre acasa. Mai am o dimineata in care sa ma uit la El Misti si sa-i multumesc ca este atat de frumos si ca mi-a dat voie in ultimele 2 zile sa ma odihnesc la poalele lui.