Oamenii norilor si omul autobuzului

N-am dormit aproape deloc pe autocar (cam 4 ore) ca soferul conducea ca dementul pe serpentine si oricat de comod ar fi fost scaunul, era foarte greu sa te nu te plimbi dintr-o parte in alta. Oricum dupa 4 ore de somn, la ora 5 dimineata am debarcat in Chachapoyas, orasul numit dupa ultima mare cucerire a incasilor: oamenii norilor.

Dupa o tura descurajanta pe la vreo 3 hosteluri (care fie nu prea aveau apa calda, fie erau exagerat de scumpe pentru cat de curate erau asternuturile) m-am proptit in fata singurei agentii de turism deschise la 6 jumatate. I-am zis ca vreau sa merg la Kuelap azi, si norocul prostului mai avea un loc. El a cerut 22$, i-am zis ca e prea mult, si dupa o discutie amicala, in care eu am zis ca astept sa se deschida alte agentii am convenit la 14$ asa ca last minute. Plus o lectie de engleza de la mine daca imi tine bagajul inchis in camera din spate. Si uite asa m-am imprietenit cu Luis (se citeste z) si pana pe la 8 si un sfert l-am ajutat sa-si exerseze povestea despre Kuelap in engleza (isi doreste foarte mult sa ajunga ghid).

Mi-a promis ca ma ajuta sa-mi gasesc unde sa dorm cand ma intorc, insa deja eram aproape convins ca nu o sa mai raman in oras, in ciuda faptului ca era minunat. Restul de excursii pe care le puteam face mi-am fi luat minim 2 zile fiecare, cuplat cu programul  autocarelor si cu faptul ca trebuia sa ajung cel tarziu joi in Lima pentru viza de Bolivia dadea cu virgula.

A urmat o zi cel putin incredibila cu vizita la Kuelap, fortareata Chachapoyas  care a rezistat 2 ani asediului inca. Daca ti cont ca e in virful muntelui la 3050 de metri altitudine si ca e cel putin intimidanta ca si marime intelegi de ce a rezistat atat. Multi spun ca e un al doilea Macchu Pichu, chiar mai frumos decat faimosul oras sacru. Mie mi-a placut mult, la fel de mult as putea zice, insa sunt doua lucruri diferite, cu scop diferit. La Kuelap, frumusetea e mai brutala, lucratura pietrei este primitiva nu elaborata, iar in spatele arhitecturii se vede clar scopul militar si nu cel ceremonial. Inclusiv asezarea ei este vitala, la intersectia drumurilor antice de aduceau bogatiile junglei catre desertul irigat al coastei. Oricum n-am simtit oboseala, a fost ceva ce m-a incarcat cu energie acolo, suficient de mult cat sa ma bucur de ziua asta, si cat sa ma tin pe picioare pana inapoi in oras.

Seara am luat autocarul spre Chiclayo, unde vreau sa dorm macar o noapte. Nu de alta dar nu cred ca pot trai pe autocar fara dus mai mult de 48 de ore :).

Next: Chiclayo si muzeele din Lambayeque