Eu ca orice alt gringo care se respecta ma duc jos la Jose (nume generic ca nici pe asta nu stiu cum il cheama) si-i cer parola de la router ca sa il pot restarta. Da din umeri, asa ca iau un cablu de la unul din computerele de jos, imi leg minunatia de notebook la router-ul dlink si ma bazez ca au lasat parola default. Ia ghici? Si uite asa copiez eu setarile de la router, dau jos firmware-ul si apoi reboot. De unde sa vezi minune banda larga mai ceva ca autostrada, se poate uita lumea linistita la hochei (Sick e canadian si injura de mama focului in fiecare seara cand se uita la Calgary cu habar n-am cine) si armonia este restabilita cu mult inainte de pranz si de mirosul de iarba … si nu ma refer la aia verde de acasa.
Rezultatul: muchas gracias de la Jose si o lectie de surf gratis de la Paul (care mi-a dat imprumut palca lui Sick). Cuvintele de incurajare ale lui Sick au fost geniale: I love you man but if you don't take care of my board I'll kill you … Asa ca ma duc pe plaja, stau 15 minute pe uscat ca sa invat ce am de facut (presupun ca eram foarte comic mimand pe nisip miscarile), apoi in apa.
Si uite asa se face ca primele 15 minute am invatat cum sa nu ma doboare valu cand eu eram intins pe burta pe surf. E mai greu decat pare :). Urmatorul pas este sa si merg cu valul, de data asta in picioare. Adica dai din maini, te ridici intr-o pozitie semi fandata, si apoi cu talpile pe placa. In urmatoarea ora si jumatate a fost folosita cu succes la a ma urca din apa pe placa, val dupa val. La final am reusit sa ma tin in picioare timp de 5 secunde, faza la care Paul tipa great dude, you're doing great. Considerand ca asta este apogeul (si pentru ca aveam un autobuz de prins) m-am retras in plina glorie in aplauzele intregii plaje (sau cel putin asa mi se parea mie ca aud avand urechile infundate).
Refuz sa povestesc cat de bine aratam in costumul de surf al lui Sick (care e cat mine de inalt dar vomita zilnic …)
Next: Chacahpoyas si misticul Kuelap
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu