duminică, 15 mai 2011

Pe drumuri...

Cand in sfarsit am avut si eu net in La Paz nu a mers Blogger si deci nu am avut cum sa postez asta atunci cand ii era vremea. Acum sunt deja in San Pedro de Atacama in Chile, si am terminat cu Salar-ul si desetrurile pentru o vreme ... oricum asta am scris in ultima zi din La Paz

Azi a fost ultima zi in La Paz si o sa-mi lipseasca. Are ceva foarte special orasul asta, de iti taie respiratia la propriu si la figurat. A fost o zi frumoasa, care a inceput cu o vizita la muzeul de arta contemporana care mi-a depasit cu mult asteptarile din toate punctele de vedere. Muzeul este intr-o vila coloniala foarte frumoasa, cu scari si podele din lemn masiv care miros a lemn vechi si colectia de arta este cel putin impresionata. Habar nu aveam ca exista atati pictori bolivieni talentati  :). Mai mai sa plec cu un tablou cu Che Guevara de acolo :) (era de vanzare nu m-am apucat de furaciuni)

Am continuat cu o plimbare pana in Valle de la Luna, un deal de nisip in care apa a sculptat forme de-a dreptul extratereste. Cel putin la fel de interesant ca locul a fost drumul pana acolo, cu un microbuz supra aglomerat si care gonea nebuneste pe pante depasind tot ce ii iesea in cale, in timp de baiatul care strangea banii era pe jumatate afara pe geam strigand in fiecare intersectie in ce zona merg pentru a lua si mai multi pasageri.


Dupa vreo ora de plimbare prin vale am repetat experienta cu microbuzul pana in oras (sunt vreo 10 km) si am luat-o usor la pas spre Plaza Espana si parcul Monticulo. Urcat pe uin varf de deal si deschis in 1776 este cel mai frumos parc al orasului. Are niste privelisti superbe asupra zonei de sud iar mixul dintre cladirile de sticla si casele de caramida netecuita care se catara pe versantii muntilor sunt inegalabile. Daca la asta mai adaugi si Illimani ce se inalta la aproape 6500 m asupra vaii pot intelege de ce am stat 1 ora trantit pe iarba fara sa fac nimic.


Acum stau intr-o cafenea foarte cocheta, sunt la al doilea capuccino care e aproape la fel de bun ca cel pe care il face Radu P. la servici, ceea ce e mare lucru pentru Bolivia. La 20:30 am autobuz spre Uyuni si de acolo voi fi rupt de orice urma de infrastructura pentru urmatoarele 4 zile cand sper sa ajung in Chile. Oricum ar fi, sper ca salar-ul sa fie high point-ul acestei calatorii, pentru el am venit in Bolivia.

Next: Fara telefon sau internet in Salar de Uyuni si Cordilleri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu