Taquile si Uros (din nou)

Nu pot sa descriu prea bine cum a fost in Taquile. E greu sa vorbesti de culori, de albastrul unui lac la 3000 m ce se impleteste cu albastrul cerului. E greu sa vorbesti de petele de culoare pe care fiecare om le aduce in peisaj, sau de muntii ce sprijina cerul cu albul zapezilor dincolo de granita in Bolivia.

Ca sa vezi toate astea trebuie sa faci ochi la 5:30 ca sa apuci sa faci dus pana la 6 cand o iei din loc. In jumatate de ora eram pe lac in drum spre Uros, insulele plutitore. Nu prea imi plac Uros pentru ca sunt prea turistice. Atat de turistice incat la plecare femeile aymara care deobicei canta spre a ruga zeii sa-I protejeze pe barbatii ce pleaca la pescuit au cantat "sur le pont d'avignon". Insa toate astea pot fi iertate pentru ca din dorinta de a vinde suveniruri se lasa fotografiate in costumele extrem de colorate. Si mai sunt si copii, care chiar n-au nimic de a face cu turismul, ei pur si simplu de joaca si prin asta ofera o naturalete frumoasa .

Dupa targul turistic de la Uros am mers pe lac timp de inca 2 ore si jumatate pana in Taquile. Ce am gasit m-a uimit pur si simplu. O simplitate si o frumusete incredibila, o insula inchisa, care incepe sa-si piarda din farmec si sa treaca din ce in ce mai mult in turism. Cu toate astea peisajele sunt extraordinare si claritatea aerului te face sa vezi pana departe in Bolivia, piscurile albe ale Anzilor amestecat cu culorile incredibile ale oamneilor care aici pastreaza portul traditional nu pentru turisti ci din traditia care ii face sa fie singurii ce vorbesc quechua intr-o mare de aymara, si care ii face sa fie considerati ca si populatie patrimoniu UNESCO pentru arta tesaturilor. Totul intr-un soare incredibil pe care vantul il face prea des inexistent la 3400 m.

Si ca ziua sa se incheie frumos la intoarcere am prins apusul pe Titicaca. Culori increbile, cel mai frumos albastru din lume.

Next: Bolivia dis de dimineata, Copacabana si Isla del Sol