Doua lucrui au fost insa intradevar minunate: peisajele si colegii de masina, camera sau suferinta :). Salar-ul a fost intradevar minunat, daca reuseai sa faci poze evitand marea de turisti poti sa te bucuri de ceva extraordinar. A doua zi, lagunele cu flamingo si drumurile din desertul de la 4500m au fost extraordinare (hai sa zicem ca tot praful inhalat a meritat). In a treia zi am vazut cele mai frumoase stele din viata mea la ora 4 jumatate dimineata (in cele 5 minute in care am reusit sa rezist afara la -18 grade). Oricum Bolivia e o tara foarte frumoasa, pe care NU o sa o mai vizitez a doua oara.
Pe de alta parte a fost super fun, si n-ar fi fost asa, daca nu faceam turul asta impreuna cu oamenii care s-au nimerit sa fie fraieriti de aceiasi agentie ca si mine. Oricum cam toti am fost la fel de fraieri, dar macar eu am avut o super companie :).
Lady's first. Audrey si Stephanie sunt doua frantuzoaice din Alpi, prietene de la gradinita, care au vrut sa vina singure in Boliva sa se urce pe munti. Si cum alftel poti face asta mai bine decat certandu-te la fiecare 30 de minute in franceza, cu multi de merdre si impartind tot ce ai pe din doua :). De departe cele mai in forma componente ale grupului, ne-au lasat in urma de cele mai multe ori, si erau primele care se catarau acolo unde te asteptai mai putin. Ca sa nu mai vorbim de savoarea adusa de accentul delicios cu care vorbeau engleza, si de faptul ca Stephanie era singura care avea un ceas cu alarma, care s-a dovedit inestimabil...
Trio Dutch (Robert, Jeroen si Johan) prietenii de la inaltime ca sa zic asa, de la mare inaltime daca tinem cont ca Robert are 2.05m iar Johan 2m. Singurl mai pamantean la 1.85 era Jeroen, care impreuna cu Robert erau la practica in Bolivia, facand un studiu pentru lucrarea de masterat legata de "Sustenable valorification of Amazonian forests". Adica pe bune, nu copiat din carti ca pe la noi. Johan, care e sora medicala la psihiatrie a venit sa-i viziteze 3 saptamani asa ca au luat cu totii o pauza si au inceput sa se plimbe prin Boliva. Distractia a fost maxima, pentru ca pana la urma toti barbatii sunt copii, iar la 20 si un pic de ani cheful de glume si de mistorui e maxim.
Si ultimul eu, care intamplator stiam cel mai bine spaniola, iar ghidul/sofer nu stia engleza. La cat de bine stiam eu spaniola, realizati ca am facut febra musculara la maini ;). Macar asta a tinut de cald sa nu inghet
Una peste alta, a iesit binisor. Si daca nu cred ca as mai lua inca odata turul (indiferent de agentia de turism :)), sigur mi-a placea sa mai merg undeva in aceiasi formatie :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu