luni, 4 aprilie 2011

Ce vine maine?

Cele mai intense momente erau cele de dinainte de marile realizari. Nimic nu se poate compara cu linistea si asteptarile premergatoare unei intamplari ce stii ca o sa vina. Asa a fost cu admiterile si cu bacul, cu primele plimbari cu ochi caprui, cu noptile pe tren asteptand sa simti mirosul marii si nisipul sub talpi.

Intodeauna mi-a fost greu sa traiesc momentele astea. Intens de greu si nespus de frumos. Deobicei reusesc sa adorm dupa nenumarate chinuri, dupa ce ma foiesc ingrozitor, ma uit la televizor la reluari pe Discovery sau filme proaste. N-am nervi sa citesc, nu am rabdare sa ma gandesc si nu am curajul sa-mi construiesc vise de frica de a nu fi naruite. Si in fiecare dimineata ma trezesc odihnit si plin de viata si emotie de parca ar fi prima zi din viata mea.

Cele mai grele sunt cele ce preced incertitudinile. Povestile ale caror final nu-l stii, dar il speri. E aventura din aer, entuziasmul a ceea ce poate sa urmeze si simt asta pulsand in vene gata sa-mi zmulga inima din piept si ochii din orbite. Am invatat sa-mi aman lucrurile pana in ultimul moment ca sa mai castig ceva de facut in momentele alea. Am devenit un alergator la 100 de metri garduri, facand totul pe fuga ca sa am o scuza sa nu dorm.

Am o lista lunga de astfel de momente in viata. Pana acum ingerii au vegheat, stelele s-au aliniat, cei ce ma iubesc si prietenii mi-au tinut pumnii atat de stransi incat toate mi-au iesit. Toate, incepand de la admiteri, operatii, tratamente, interviuri si vacante.

Acum se apropie din nou o perioada plina. In week-end mi-am cumparat biletul de avion si rucsacul, de cateva zile citesc doar ghidul de calatorie si ma abtin sa iau o decizile legata de unde o sa merg prima oara. Probabil in noaptea de Paste o sa dau cu banul sa vad daca iese Nord sau Sud. Tot ce imi lipseste e sacul de dormit, pe care un prieten o sa mi-l imprumute la fel ca data trecuta. In rest sa fie vremea frumoasa, ca norii si albastrul cerului din Peru inca il mai vad uneori cand inchid ochii. Mai am un pic si ma asez la drum, o luna de vagabondaj in tari ce stiu sa se bucure de culoare chiar daca sunt sarace.

Vamos!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu