Daca pana acum am mai negat eu ca sunt nebun, de data asta chiar nu mai am ce sa zic. Dupa un zbor obositor peste ocean am aterizat in Lima la 6 jumatate seara, cand deja era intuneric. Si cum Lima nu este cel mai prietenos oras cu turistii, intelegeti de ce asta nu e prea bine. Dupa o ora am reusit sa trec de imigrari, sa-mi iau bagajul si sa trec de vama, doar ca sa ma enervez ca Orange nu are roamning in Peru pentru cartela, desi aveau operator preferat pe Claro si am verificat asta cu ei personal la reprezentanta inainte de a pleca.
A urmat eterna negociere pentru drumul de la aeroport cu taximetristii, ei cerand 30 de dolari eu oferind 15. Pana la urma am pus-o la pace cu un taximetrist ce avea o fata de incredere, era de la o firma autorizata si m-a dus cu 18 dolari pana in San Isidro, direct la autobuz cu un Renault Logan nou nout (ca acasa as putea zice).
Pentru cei care cred ca in Bucuresti este (sau a fost jungla pe stratda) va rog sa veniti in Lima. Cred ca e al 10-lea drum cu taxiul in care desi nu sunt credincios imi zic tatal nostru si imi e din ce in ce mai clar de ce nu or sa aiba nevoie nici o data de un parc de distractii. Bundgee-jumping e mic copil.
Am ajuns la Curz del Sur la 9 fara un sfert, exact cat sa cumpar ultimul bilet VIP pentru Huaraz. Opulence I has it :), dar prefer sa viu VIP pentru ca ma astepta un drum de 9 ore, dupa alte 13 in avion. In plus pana la 10 seara cand pleca autocarul am campat in salonul VIP, care e sigur, pazit si poti sa-ti lasi bagajele linistit ca nu fac picioruse. Compania se repecta, stai mai misto decat la business class in avion, scaunul e de fapt un fotoliu din piele ce se rabateaza la 165 de grade, ai mancare si bautura la bord, patura, perna si muzica de chill out. Singurul neajuns e ca mergand noaptea nu vezi absolut nimic.
Next stop: Huaraz … dupa 8 ore de somn sper
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu