Am ajuns in Huaraz la 6 dimineata dupa ce am dormit neintors pe autocar. Pana mi-am luat bagajul s-a facut lumina, asa ca am luat-o la pas imprenuna cu doi francezi care nu aveau unde sa stea. Dupa ce ne-am luptat cu "aranjatorii de cazare" de la terminalul terestru care ne recomandau hosteluri foarte bune, foarte ieftine si foarte sigure (n-au precizat pentru cine erau foarte sigure) am luat-o din usa in usa incercand sa gasim ceva decent cu apa calda si sub 10 dolari pentru o noapte. Primele doua ne-au refuzat cand au auzit ca stam doar o nopate, dar am ajuns la Backpackers, langa Mercado Central (piata) unde ne-am ales eu cu o camera fara mic dejun dar cu baie proprie pentru 25 de lei, iar ei cu doua paturi intr-un dormitor de 3 cu baia la comun pentru 35 de lei amandoi. Camerele curate, sapun, hartie igienica si propsoape imaculate. A urmat un dus care dupa cat am stat pe drum era mai mult decat necesar.
Apoi a urmat odiseea gasirii unui telefon ca sa sun acasa (international pe mobil) si a trebuit sa astept pana la 9. Intre timp am mers in piata si am mancat cu foarte multa pofta impreuna cu toti localnicii un mic dejun cel putin ciudat: mate de coca, supa de gaina, pastrav proaspat pe plita cu papas (cartofi) si rosii (dulci si copate pe bune) spaland totul pe gat cu 1 litru de suc de ananas (facut in fata mea fara apa sau zahar). Pentru toate astea am platit incedibila suma de 9 lei. Am dat 10 ca proprietarul m-a lasat sa-I fac poze copilului.
Dupa toate astea am luat-o la pas si am gasit in ultimul moment un tur organizat pentru Yungay si Llanguanco asa ca am ajuns sa vad lagunele, munti foarte inalti (care din pacate erau in ceata), sa mananc porumb fiert cu cartofi dulci si multe fructe (care au alt gust decat in Romania) cu multe dintre astea petrecandu-se la peste 4000 de metri, foarte aproape de nori. Apoi inapoi in Huaraz pe o ploaie de zici ca e sfarsitul lumii. Totul urmat de o cina si sper de macar 8 ore de somn :).
Next: Caraz si Laguna Paron ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu