Zei

De cand ma stiu am fost intirgat de fascinatia oamenilor pentru munti. Incasii au dus asta la extrem, mai mult decat nepalezii sau tibetanii. De cate ori se uita la muntii care le guverneaza viata exista o veneratie aprarte, soptesc repede ceva in barba, e mult respect, mai mult decat pentru Dumnezeu.

Ieri am vizitat memorialul  de la Yungay, satul complet disturs de cutremur in 1970 cand o bucata din munte a venit la vale. Te uiti la muntii din jur si nu prea vezi care e bucata aia, pentru ca sunt atat de mari ca a fost de ajuns o firmitura ca sa rada un sat de 11.000 de oameni. De cate ori vorbesc despre dezastru se inchina la Dios si apoi printre randuri incep sa se roage in quechua (nu va ganditi la Dechatlon ca e furaciune numele) la munti sa-I protejeze. Nici acum nu inteleg cu ce au gresit.

Ziua de azi a fost ultima in Cordillera Blanca. Am fost la Laguna Paron, sa vad zeii. Si ce zei, 8 varfuri ce stau cu capul in nori pe la 6000 de metrii. Am avut noroc cu carul si azi a fost gol gol, nici un turist ratacit asa ca am avut locul numai pentru mine, sa ma bucur de linistea si maretia lui. Nici nu stiu cum sa zic ca m-am simtit. Mic, insignifiant, coplesit, bucuros, linistit? Amalgam in cap si in suflet, mult prea frumos ca sa stiu cum sa-l pun in cuvinte.

Coborand cu collectivo ma uitam la cele cateva zeci de case aruncate pe coastele muntilor, la oamenii extrem de simplii si de saraci care cultiva fiecare petec de pamant cu ce apuca si ma gandeam cat de fericiti pot sa fie ca in fiecare zi stau afara in umbra muntilor astia. Si de parca n-ar fi fost suficient ca cerul e prea albastru si la altitudinea asta norii sunt perfect desenati, taranii din jur se incapataneaza sa aduca si mai multa culoare in jur prin haine si prin ce cultiva. Nici nu stiam ca exista cartofi ce fac flori rosii si roz, porumb negru si rosu, plus infinite nuante de verde. Betie de culori ce se schimba cu fiecare moment prin trecerea norilor.

Si pentru ca deja e regula, nici o seara fara ploaie am avut un pic de timp sa pun cateva poze pe picasa.

Next: Cel mai frumos drum cu autobuzul (Canion del Pato) si sper ca Trujillo