In spatele oricarei decizii stau ascunse emotii. Sigur, sunt o finta rational, dar imi bazez rationamentul pe felul in care emotionalul coloreaza poza de moment si calitativul unei situatii nu e dat de matematica pentru ca oricat de interesant ar fi nu poti sa simti ecuatii. Daca esti suficient de destept si de nebun poti sa cuantifici sau sa compari emotiile, dar nu poti sa simti numere (cu exceptia in cazul in care ai castiga cateva milioane la loto …)
De unde tot acest intro? Pai de o luna ma trezesc in postura de receptor al aceleiasi intrebari: De ce ai schimbat proiectul? Pentru unii e halucinata alegerea. Pentru altii pare stupida. Fiecare dintre cei cu care am discutat au avut propria lor idee. Nu am crezut ca pot fi atat de multe idei si posibilitati de a explica o alegere. Personal nu m-as fi gandit nici macar la jumatate din cele pe care le-am auzit.
De fiecare data raspunsul meu a fost acelasi, chiar daca uneori l-am imbracat in alte cuvinte. Ca multe altele din viata mea este direct influentat de experienta cancerului. Am invatat ca in viata sunt multe lucruri care par importante, insa cele care sunt cu adevarat de neinlocuit sunt foarte putine. Sigur te poti minti singur, poti sa renunti la ele o perioada, dar trebuie sa ti cont de efectul de bumerang. Vor veni inapoi, fie ca vrei fie ca nu. Si e preferabil sa nu fie nevoie de un cancer ca sa intelegi asta.
Cel mai important este echilibrul sentimental al unei zile. Sa fiu corporatist imi plateste facturile, dar nu ma defineste. Sa pot insa sa fac ceva ce-mi place la munca, zi de zi, e un factor igienic pentru sanatatea mea. Daca nu ma pot trezi de dimineata si sa-mi zic: azi o sa fie o zi misto si o sa invat ceva nou atunci am pierdut o zi din viata. Lipsa asta duce la carente mai mari, la a uita cum sa te bucuri de celelate lucruri mai simple si mult mult mai importante.
Poti sa alegi sa nu ai asta. Pentru o perioada. Poti sa pleci in concediu ca sa te incarci cu bine si sa poti apoi sa faci ce nu-ti place. O perioda. Poti sa te duci la psiholog si ca cauti noi moduri de a continua sa faci ce nu-ti place. O perioada. Dar cand uiti sa te bucuri de restul lucrurilor din viata ta, cand ceea ce ajunge sa te defineasca este excat lucrul care nu-ti place e deja tarziu. Atunci trebuie sa te opresti sau omul pe care-l vei vedea in oglinda nu mai esti tu. Si sanse mari sunt sa nu-ti placa ce o sa vezi.
Cand n-am mai vrut sa continui in proiectul vechi, eu mi-am ales compromisul. Am ales pentru mine, in felul meu, si platesc costurile acum … insa indiferent de cum le-as aduna si inmulti sunt mult mai mici decat alternativa. Din ce in ce mai multi oamenii din jurul meu ajung la capatul perioadei. Unii se opresc si se intorc la lucrurile simple, fiecare in felul sau cu costurile aferente. Respectul meu pentru toti cei care au curajul si nebunia sa faca asta. Pentru ca o fac pentru ei, si stiu cat de greu este…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu