Ieri a fost record de audienta pe blog. 78, asta daca pot sa am incredere in Analytics. Si cum blogul meu nu e deloc colaborativ azi am avut mess-ul plin de opinii si pareri. Unele mai suparate, altele mai putin, unele contrare, alte pro. Ca doar nu suntem toti o apa si-un pamant sa gandim la fel.
Am avut surpriza sa fie doi oameni care sa-mi atraga atentia ca blogul asta e un monolog si nu un blog. Corecta observatie. Pertinete comentariile. Si tare imi place sa-i dezamagesc si sa le zic ca asta nu e un blog ci un jurnal. Eu ma vars in el atunci cand nu mai am loc in mine sau cand pur si simplu vreau sa arunc o emotie sau o traire. Atat. Nu vreau dialog, nu ma intereseaza parerile scrise ale celorlalti. Poate ca sunt invechit cand cred ca o discutie curge mai bine cu un ceai sau o bere in fata. Prietenii nu-i am pe faisbuc ci in suflet, si sufletul meu nu poate sa conceapa discutiile pe blog, ca e de moda veche.
O sa-mi ziceti ca sunt obtuz, necomunicativ si egocentric. Al naibii gihnion, ce sa zic! Ia sa-l vad eu pe ala a carui parere nu o ascult. Cui i-am dat eu cu flit cand a zis sa iesim la o bere sa mai povestim? Care e cel caruia nu i-am raspuns la mail sau pe mes legat de ceva de pe blogul meu? Nu socializez pe blog cum nu fac asta nici pe faisbuc, twiter sau alte canale virtuale. Cel putin nu cu cei la care tin, si n-as vrea sa-i discriminez. Socialul pentru mine inseamna sa-l vad pe omul din fata, sa-i pot citi bucuriile sau tristetile pe fata. Cand o sa se umanizeze retelele de socializare si blogurile o sa ies si eu al bere virtual.
Un singur lucru din mesajele de azi m-a desumflat un pic. Am suparat pe cineva care a interpretat personal o relatie la fel de personala dar contrara cu parerile lui. Si mi-am dat seama ca printre cuvinte e greu sa fi inteles. Inca un motiv in plus sa-mi limitez blogul la ale mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu