Cand eram mic am mers cu masina la Brasov si am ramas impresionat de cat de frumoase, curate si bogate erau satele din zona Sibiului. Tata si-a calcat pe mandria lui de oltean si mi-a zis ca omul sfinteste locul. Nu stiu de ce dar lucrul asta mi-a ramas ars in creier.
Am avut noroc sa invat si sa cresc intr-o companie care era condusa de un baiat cu parul cret care il avea pe vino-incoa. Pentru el as fi mutat muntii ca sa nu-l dezamagesc. De la el am invatat ca daca ai principii sanatoase si le aplici zi de zi nu o sa ai niciodata nevoie de bici. Un simplu te rog frumos ii va face pe oameni sa mute muntii. Mai tarziu am inteles ca asta se numeste leadership si ca fara un astfel de om care sa fie inspirational nu prea poti si fi intradevar o companie mare. A fost o onoare sa lucrez pentru el.
„It is not allways about the people, even if we are succesful through them” . In momentul in care am citit asta mi s-a rupt filmul de tot. E contrar a tot ceea ce cred eu, se bate cap in cap cu sistemul de valori pe care il stiu si imi dau seama ca principiile mele si valorile „oficiale” sunt la ani lumina de ceea ce se asteapta de fapt de la mine. Si tot atunci imi dau seama ca asemanarile dintre doua prenume se opresc la buletin.
Am fost suparat aseara. Foarte suparat. Apoi am iesit la bere si pentru a nu stiu cata oara in viata mea omul cu parul cret a stiu ce si cum sa zica ca sa ma faca sa fiu ok cu mine. A stiut sa faca asta si ca amic si ca fost manager. Si ce ramane in urma comparatiei din capul meu e regretul ca nu le poti avea pe toate …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu