sâmbătă, 25 decembrie 2010
Ce se intampla cand nu ai chef de citit
In vacanta mi-am adus multe carti de citit, dar nu am chef deloc de ele. Sunt tot un fel de munca doar ca ma amagesc singur ca ma vor face mai destept si intelept, ca voi stii mai multe daca le voi citi ... In esenta nu am chef sa le mai citesc, si in contrapartinda m-am trezit uitandu-ma la cateva poze facute anul acesta ca sa ai pierd timpul. M-am oprit la cateva dintre ele, nu cele mai nici cele mai inspirationale, ci degraba cele care mi-au sarit in ochi si m-au facut sa zambesc. Si cum e Craciunul si nu vreau sa zambesc singur o sa le pun aici cu precizarea ca toate sunt instantanee din Roma.
De acasa ...
E cel mai calduros craciun de acasa. Daca nu ar fi fost mirosul de cozonac, sarmalele si insiruirea de rude si prieteni ai fi putut jura ca nu e decat un peisaj de toamna murdara intr-un oras de munte. Imi lipseste zapada si albul copilariei care facea griul din jur sa para mai luminos si ascundea ternul peisaj de toamna sub o stralucire frumoasa. E aproape de neinchipuit ca am iesit afara in decembrie fara geaca de iarna si nu mi-a fost frig. Oricum voi plati pentru aceasta indecenta cu un inceput de raceala la fel ca in golden years. Macar asta nu s-a schimbat ...
Craciun, I has it ... or do I?
Craciun, I has it ... or do I?
miercuri, 22 decembrie 2010
La spartul targului se trezeste frumoasa adormita de la ING
Pana la urma am primit 2 mailuri de ING. Primul a fost ca nu se poate. Al doilea a fost un pic mai bun. Ambele insa le pot considera o gluma proasta comparative cu alte oferte de pe piata. La ultimul am plusat si am zis ca nu mai vreau nici pensie privata de la ei. Partea interesanta acum vine: acum cateva luni am tot discutat cu un consultant de pensii si investitii, am un profil financiat facut la ei si cineva care vrea sa-si ia un bonus a citit mailul de la mine. Blink, blink, blink a facut beculetul.
A urmat un telefon venit prea tarziu (conturile mele sunt deja mutate). O domnisoara (scuzat sa-mi fie daca nu e asa, dar dupa voce nu parea o hoarca) a incercat sa ma convinga ca oferta lor e cea mai buna pe care mi-o pot face acum. Adica e la fel de buna ca si cea pentru un client nou. Gresit! Eu NU vreau sa fiu tratat ca un client nou, ci ca unul care a cotizat comisioane cativa ani. Monser, dupa stinta mea (si ASEu’ nu a excelat cu calitatea cursurilor de economie) exista un cost de achizite pentru clienti, un cost de retentie si cel mai important un lifetime value. Valoarea mea adica… Aparent nu prea au habar de asta si INGu’ nu reuseste sa inteleaga ca eu vreau sa fiu tratat ma bine decat un client nou, adica in termeni matematici mai mare sau egal. Egal a fost acum 1 an, de atunci pretentiile mele au crescut. La fel si lifetime value.
As vrea sa zic ca apreciez efortul lor dar as minti. Cu mine au gresit, si cel mai probabil ca fac asta cu multi altii. Am invatat cu cucuie in cap ca intodeauna trebuie sa tratezi un client nemultumit intr-un mod personal. Nu ii raspunzi cu mailuri standard. Il suni si clarifici problema. Dezamorsezi situatia, nu torni gaz pe foc. Daca nu ii poti oferi nimic la monentul respectiv il duci cu zaharelul. Eu nu nu cred ca exista nu pot, ci doar nu pot EU. Vorba unui prieten, tot ce trebuie sa faca ING-ul ca sa ai home bank gratis e un nenorocit de select in baza de date :).
Sunt sigur ca nu sunt cel mai important client ING. La fel cum sunt sigur ca nu sunt nici cel mai putin important. Insa deja am mai convins 2 oameni sa-si schimbe banca. Iar povestea mea, impreuna cu modul celor de la ING de a „trata” situatiile de acest gen lucreaza in defavoarea lor. La sfarsit vocea draguta din telefon mi-a zis ca spera sa ma intorc la ING si atunci sigur o sa fiu tratat ca un client nou. Am stat sa ma gandesc daca nu cumva m-a injurat de fapt.
Si ca sa incerc sa fiu cat de cat obiectiv, ING ramane una din bancile bune din Romania. Este cu cateva clase peste BCR, BRD si Raiffeisen. Dar mai au de lucru, si s-au culcat pe o ureche ca sunt creme de la creme. Iar cand o sa se trezeasca s-ar putea sa se uite in ceafa altora. Si ca sa intelegeti de ce, va zic scurta poveste a unui amic: Cei de la BCR i-au marit dobanda la un depozit pentru ca a zis ca scoate banii de la ei si isi inchide contul. Dobanda la cei de langa era cu 0.5% mai mare. A obtinut in plus 0.5%. Asa ceva era de neimaginat acum 2 ani la BCR pentru orice suma mai mica de 10.000 euro. Pentru ING inca este …
A urmat un telefon venit prea tarziu (conturile mele sunt deja mutate). O domnisoara (scuzat sa-mi fie daca nu e asa, dar dupa voce nu parea o hoarca) a incercat sa ma convinga ca oferta lor e cea mai buna pe care mi-o pot face acum. Adica e la fel de buna ca si cea pentru un client nou. Gresit! Eu NU vreau sa fiu tratat ca un client nou, ci ca unul care a cotizat comisioane cativa ani. Monser, dupa stinta mea (si ASEu’ nu a excelat cu calitatea cursurilor de economie) exista un cost de achizite pentru clienti, un cost de retentie si cel mai important un lifetime value. Valoarea mea adica… Aparent nu prea au habar de asta si INGu’ nu reuseste sa inteleaga ca eu vreau sa fiu tratat ma bine decat un client nou, adica in termeni matematici mai mare sau egal. Egal a fost acum 1 an, de atunci pretentiile mele au crescut. La fel si lifetime value.
As vrea sa zic ca apreciez efortul lor dar as minti. Cu mine au gresit, si cel mai probabil ca fac asta cu multi altii. Am invatat cu cucuie in cap ca intodeauna trebuie sa tratezi un client nemultumit intr-un mod personal. Nu ii raspunzi cu mailuri standard. Il suni si clarifici problema. Dezamorsezi situatia, nu torni gaz pe foc. Daca nu ii poti oferi nimic la monentul respectiv il duci cu zaharelul. Eu nu nu cred ca exista nu pot, ci doar nu pot EU. Vorba unui prieten, tot ce trebuie sa faca ING-ul ca sa ai home bank gratis e un nenorocit de select in baza de date :).
Sunt sigur ca nu sunt cel mai important client ING. La fel cum sunt sigur ca nu sunt nici cel mai putin important. Insa deja am mai convins 2 oameni sa-si schimbe banca. Iar povestea mea, impreuna cu modul celor de la ING de a „trata” situatiile de acest gen lucreaza in defavoarea lor. La sfarsit vocea draguta din telefon mi-a zis ca spera sa ma intorc la ING si atunci sigur o sa fiu tratat ca un client nou. Am stat sa ma gandesc daca nu cumva m-a injurat de fapt.
Si ca sa incerc sa fiu cat de cat obiectiv, ING ramane una din bancile bune din Romania. Este cu cateva clase peste BCR, BRD si Raiffeisen. Dar mai au de lucru, si s-au culcat pe o ureche ca sunt creme de la creme. Iar cand o sa se trezeasca s-ar putea sa se uite in ceafa altora. Si ca sa intelegeti de ce, va zic scurta poveste a unui amic: Cei de la BCR i-au marit dobanda la un depozit pentru ca a zis ca scoate banii de la ei si isi inchide contul. Dobanda la cei de langa era cu 0.5% mai mare. A obtinut in plus 0.5%. Asa ceva era de neimaginat acum 2 ani la BCR pentru orice suma mai mica de 10.000 euro. Pentru ING inca este …
miercuri, 15 decembrie 2010
Unde se ascundea adevarul
Azi l-am vazut pe tipul asta la TV. Era persoana importanta, invitat de vaza ce dezbate problema codului muncii. A celui nou, propus de sleahta de profesionisit in ale guvernarii. Dezbatrea slabuta, argumentele in pom, domnul Butunoiu tinea partea patronatelor ca orice om de afaceri de succes care se respecta. Toate pana la un punct in care acest sofisticat specialist in recrutarea resurselor umane a afirmata ca toti angajatii doresc sa muncesca cat mai putin si mai prost si sa fie platiti cat mai bine. A adaugat ca nimeni nu trebuie sa se simta jignit de afirmatia asta, pentru ca e purul si incontestabilul adevar.
Personal ma simt jignit. Si cred ca o mare parte din oamenii pe care ii cunosc ar fi la fel de jigniti. Si cred ca o si mai mare parte din cei care isi tocesc crierii si nervii prin tari straine se simt jigniti. M-am simtit atat de jignit incat l-am cautat pe net sa vad cine este si ce face. Supriza este mare, si sunt cateva lucuri pe care GB (asa se semneaza in prezentarea sa) ar trebui sa le stie:
- in Romania exista si oameni care vor sa aiba satisfactia unei munci bine facute
- imi este greu sa cred ca un expert in recrutare nu a inteles inca ca oamenii sunt diferiti si nu a intalnit pana acum persoane cu educatia muncii
- banii sunt un factor igienic, sa-ti placa ceea ce faci este "priceless"
- sunt oameni care muncesc enorm pentru ca sunt pasionati de ceea ce fac, si as adauga ca o fac pe bani mai putini decat ar putea obtine in alte parti
Adevarul absolut nu este niciodata general si nici subiectiv. Daca ar fi asa atunci uitandu-ma la GB si luandu-ma dupa impresia de la TV as putea generaliza toti specialistii in recrutare din Romania sunt praf. Si GB nu s-ar putea simti jignit de afirmatia mea ca doar e un adevar incontestabil. Si pentru ca "GB is fluent in English and French" ii zic atat: "Bro' if that's what ya thinks, don't waste ya' time and moolah on a PhD." Si daca nu e atat de fluent in English, ii spune je ca moolah ie sinonim cu coin, loot, lolly sau cash frate!
Personal ma simt jignit. Si cred ca o mare parte din oamenii pe care ii cunosc ar fi la fel de jigniti. Si cred ca o si mai mare parte din cei care isi tocesc crierii si nervii prin tari straine se simt jigniti. M-am simtit atat de jignit incat l-am cautat pe net sa vad cine este si ce face. Supriza este mare, si sunt cateva lucuri pe care GB (asa se semneaza in prezentarea sa) ar trebui sa le stie:
- in Romania exista si oameni care vor sa aiba satisfactia unei munci bine facute
- imi este greu sa cred ca un expert in recrutare nu a inteles inca ca oamenii sunt diferiti si nu a intalnit pana acum persoane cu educatia muncii
- banii sunt un factor igienic, sa-ti placa ceea ce faci este "priceless"
- sunt oameni care muncesc enorm pentru ca sunt pasionati de ceea ce fac, si as adauga ca o fac pe bani mai putini decat ar putea obtine in alte parti
Adevarul absolut nu este niciodata general si nici subiectiv. Daca ar fi asa atunci uitandu-ma la GB si luandu-ma dupa impresia de la TV as putea generaliza toti specialistii in recrutare din Romania sunt praf. Si GB nu s-ar putea simti jignit de afirmatia mea ca doar e un adevar incontestabil. Si pentru ca "GB is fluent in English and French" ii zic atat: "Bro' if that's what ya thinks, don't waste ya' time and moolah on a PhD." Si daca nu e atat de fluent in English, ii spune je ca moolah ie sinonim cu coin, loot, lolly sau cash frate!
Punguta cu 12 euro de la ING
Pana mai deunazi eram client aIeNGi. Poetic, sublim vers. Acum serios, de 2 ani si un pic imi duc si-mi scot banii prin prima banca din Romania care a stiut cum sa se poarte cu clientii. Doua sunt lucrurile importante: a fost prima si timpul verbului. Mi-a placut mult la ei ca sunt low touch, au un sistem de e-banking bunicel si nu trebuie sa vad mutre acre la ghiseu pentru orice operatiune. In doi ani am ajutat si la salvarea planetei, singura data cand am folosit harti a fost la depunerea unor euro in cont (deh, asta nu se poate face prin automat).
De fiecare data cand am avut o problema au fost rezonabili de prompti, corecti si si-au platit greselile repede. Uitandu-ma in retrospectiva nu a fost nimic WOW, insa pentru tara asta era mare lucru sa nu-ti jupoi clientul, sa nu-l tratezi cu fundu' odata ce i-ai luat banii. Probleme au mai fost insa de fiecare data au fost rezolvate. Nici prin vis nu mi-a trecut sa imi doresc lipsa problemelor. Si daca stacheta este jos in cazul asta e pentru ca nu aveai de unde sa alegi.
Acum 1 an ING a avut o promotie. Home Bank gratis, web card gratis, 2 tranzactii gratis pe luna intre contul curent si webcard. Super am zis, si i-am sunat. Raspunsul a fost incredibil... sunteti client vechi si nu puteti beneficia de promotia asta. Adica chiar nu puteam, ca deja plateam Home Bank-ul si era IMPOSIBIL sa mi-l dea gratuit. Vorbim aici de 1 euro pe luna, 12 euro pe an, o suma enorma pentru ING.
Nu stiu care este costul de atragere al unui client nou pentru ei, insa cam toata literatura de specialitate spune ca e intre 5 si 10 ori mai mare decat cel de retentie. Unde mai pui ca nu eram un client nemultumit la momentul respectiv si ca balanta contului meu la momentul respectiv in plina criza nu era de ici de colo. Insa e clar ERA DE NECONCEPUT sa-mi faca o reducere de 12 euro in urmatorul an. Le dadea balanta peste cap, scadea profitul, se duceau naibii actiunile, ce sa mai, pica banca cu totul. Si nu ceream nimic mai mult decat sa fiu tratat la fel ca un client nou. Nimic in plus.
A trecut anul insa n-am uitat. Si azi le-am intors obrazul in cel mai firesc mod cu putinta. Mi-am mutat finantele la CitiBank pentru ca aveau o oferta foarte buna. Inainte de asta i-am sunat pe cei de la ING si i-am mai intrebat odata daca imi dau Home Bank-ul gratis. Raspunsul implacabil a fost ca NU SE POATE sa ofere ceva ce nu este in pachetul standard. Am sunat la Citi si azi a venit un reprezentat la mine si am incheiat contractele la o ceasca de Starbucks. Nu la banca, nu la ghiseu, n-am pierdut 1 ora in trafic. 12 euro. Nici un cent in plus sau in minus. Am zis ca le-am intors obrazul celor de la ING mai devreme? Am gresit ... voriam sa zic ca le-am batut obrazul. Ceea ce le-am intors a fost spatele!
De fiecare data cand am avut o problema au fost rezonabili de prompti, corecti si si-au platit greselile repede. Uitandu-ma in retrospectiva nu a fost nimic WOW, insa pentru tara asta era mare lucru sa nu-ti jupoi clientul, sa nu-l tratezi cu fundu' odata ce i-ai luat banii. Probleme au mai fost insa de fiecare data au fost rezolvate. Nici prin vis nu mi-a trecut sa imi doresc lipsa problemelor. Si daca stacheta este jos in cazul asta e pentru ca nu aveai de unde sa alegi.
Acum 1 an ING a avut o promotie. Home Bank gratis, web card gratis, 2 tranzactii gratis pe luna intre contul curent si webcard. Super am zis, si i-am sunat. Raspunsul a fost incredibil... sunteti client vechi si nu puteti beneficia de promotia asta. Adica chiar nu puteam, ca deja plateam Home Bank-ul si era IMPOSIBIL sa mi-l dea gratuit. Vorbim aici de 1 euro pe luna, 12 euro pe an, o suma enorma pentru ING.
Nu stiu care este costul de atragere al unui client nou pentru ei, insa cam toata literatura de specialitate spune ca e intre 5 si 10 ori mai mare decat cel de retentie. Unde mai pui ca nu eram un client nemultumit la momentul respectiv si ca balanta contului meu la momentul respectiv in plina criza nu era de ici de colo. Insa e clar ERA DE NECONCEPUT sa-mi faca o reducere de 12 euro in urmatorul an. Le dadea balanta peste cap, scadea profitul, se duceau naibii actiunile, ce sa mai, pica banca cu totul. Si nu ceream nimic mai mult decat sa fiu tratat la fel ca un client nou. Nimic in plus.
A trecut anul insa n-am uitat. Si azi le-am intors obrazul in cel mai firesc mod cu putinta. Mi-am mutat finantele la CitiBank pentru ca aveau o oferta foarte buna. Inainte de asta i-am sunat pe cei de la ING si i-am mai intrebat odata daca imi dau Home Bank-ul gratis. Raspunsul implacabil a fost ca NU SE POATE sa ofere ceva ce nu este in pachetul standard. Am sunat la Citi si azi a venit un reprezentat la mine si am incheiat contractele la o ceasca de Starbucks. Nu la banca, nu la ghiseu, n-am pierdut 1 ora in trafic. 12 euro. Nici un cent in plus sau in minus. Am zis ca le-am intors obrazul celor de la ING mai devreme? Am gresit ... voriam sa zic ca le-am batut obrazul. Ceea ce le-am intors a fost spatele!
miercuri, 8 decembrie 2010
Marile realizari
Cand stau sa ma gandesc la marile mele realizari imi dau seama ca sunt un om norocos. Am de unde sa aleg, sunt multe lucruri care m-au facut sa ma simt implinit si fericit, in general momente foarte frumoase obtinute dupa multa munca. Lupta cu cancerul de acum cativa ani m-a invata cat de importante si frumoase sunt lucrurile simple iar acum incerc din rasputeri sa nu uit (si nu prea reusesc).
Din perioada bolii am doua puncte definitorii la care ma raportez, lucruri incredibil de simple si normale insa ce pareau aproape imposibile la momentele respective. Lucruri pe care atunci, si de mult prea multe ori si acum, le iau de bune si uit sa ma mai bucur ca le pot face. E mai mult decat adevarat ca nu stii sa apreciezi ceea ce ai decat dupa ce vei pierde si e prea trist ca odata ce ai primit inapoi acelasi lucru timpul are tendinta de a te face sa uiti cat de important este.
Dupa operatia la limba a durat 5 zile pana sa pot sa beau primul pahar cu apa. Si cand spun beau ma refer sa pot sa o gust, sa-mi folosesc limba si muschii gatului ca sa inghit. In acele 5 zile am stat cu perfuzii, sonda, aminoacizi si apa pe care o turnam cu paharul in gura. Am incercat cu paiul dar a fost imposibil, asa ca aruncam apa in gura, imi tineam respiratia si dadeam capul pe spate. O parte din lichid ajungea pe gat in jos, restul iesea afara pe unde apuca. In a 5-a seara, la ora 9 si 21 de minute am reusit sa beau prima inghititura de apa. A fost minunat si nu m-am oprit pana ce nu am golit toata cana. Am simtit ca am castigat in sfarsit prima batalie dintr-un razboi lung. Si ca intodeauna prima batalie a fost cea mai grea.
Asa a fost cu cancerul meu, un rzboi lung si greu prin de batalii. Retrospectiv ultima dintre ele este o alta mare realizare. Din februarie pana in aprilie in timpul radioterapiei si chemoterapiei, am trait cu apa si supa, si foarte rar branza moale si mamaliga. Fiecare inghititura era un chin, am slabit 37 de kilograme si nu aveam energie nici sa merg pana in bucatarie. Si in tot timpul asta nu am visat fripturi, dulcuri sau bucate alese. Am visat sa pot manca un covrig, pentru ca langa IOB era o covrigarie si mirosul acela de paine si covrigi calzi era singurul care nu-mi facea greata. Primul covrig am reusit sa-l mananc in mai, si am avut nevoie de aproape 2 litri de apa ca sa-l pot inghiti. A fost minunat si savuros. A fost prima mancare solida, iar in ziua urmatoare m-am reintors la munca, desi mai aveam inca 3 sedinte de chemoterapie de facut.
Am uitat toate lucrurile astea. Am uitat cat de importante sunt in ciuda simplitatii lor si ce este mai rau am uitat sa ma bucur ca le pot face. Si cu toate astea, sunt foarte putine lucruri la care ma pot uita in urma si sa zic ca au fost la fel de importante sau greu de realizat ca prima inghititura de apa si primul covrig. Cate din lucrurile simple si banale din viata noastra sunt de fapt incredibil de grele si le luam de bune? Iar pentru cei care cred ca "mie nu mi se poate intampla asa ceva", credeti-ma pe cuvant: e cea mai mare minciuna din lume! Va zice Stan Patitul :). Asa ca atunci cand credeti ca nu aveti de ce sa fiti fericiti ... bucurati-va de lucrurile simple!
Din perioada bolii am doua puncte definitorii la care ma raportez, lucruri incredibil de simple si normale insa ce pareau aproape imposibile la momentele respective. Lucruri pe care atunci, si de mult prea multe ori si acum, le iau de bune si uit sa ma mai bucur ca le pot face. E mai mult decat adevarat ca nu stii sa apreciezi ceea ce ai decat dupa ce vei pierde si e prea trist ca odata ce ai primit inapoi acelasi lucru timpul are tendinta de a te face sa uiti cat de important este.
Dupa operatia la limba a durat 5 zile pana sa pot sa beau primul pahar cu apa. Si cand spun beau ma refer sa pot sa o gust, sa-mi folosesc limba si muschii gatului ca sa inghit. In acele 5 zile am stat cu perfuzii, sonda, aminoacizi si apa pe care o turnam cu paharul in gura. Am incercat cu paiul dar a fost imposibil, asa ca aruncam apa in gura, imi tineam respiratia si dadeam capul pe spate. O parte din lichid ajungea pe gat in jos, restul iesea afara pe unde apuca. In a 5-a seara, la ora 9 si 21 de minute am reusit sa beau prima inghititura de apa. A fost minunat si nu m-am oprit pana ce nu am golit toata cana. Am simtit ca am castigat in sfarsit prima batalie dintr-un razboi lung. Si ca intodeauna prima batalie a fost cea mai grea.
Asa a fost cu cancerul meu, un rzboi lung si greu prin de batalii. Retrospectiv ultima dintre ele este o alta mare realizare. Din februarie pana in aprilie in timpul radioterapiei si chemoterapiei, am trait cu apa si supa, si foarte rar branza moale si mamaliga. Fiecare inghititura era un chin, am slabit 37 de kilograme si nu aveam energie nici sa merg pana in bucatarie. Si in tot timpul asta nu am visat fripturi, dulcuri sau bucate alese. Am visat sa pot manca un covrig, pentru ca langa IOB era o covrigarie si mirosul acela de paine si covrigi calzi era singurul care nu-mi facea greata. Primul covrig am reusit sa-l mananc in mai, si am avut nevoie de aproape 2 litri de apa ca sa-l pot inghiti. A fost minunat si savuros. A fost prima mancare solida, iar in ziua urmatoare m-am reintors la munca, desi mai aveam inca 3 sedinte de chemoterapie de facut.
Am uitat toate lucrurile astea. Am uitat cat de importante sunt in ciuda simplitatii lor si ce este mai rau am uitat sa ma bucur ca le pot face. Si cu toate astea, sunt foarte putine lucruri la care ma pot uita in urma si sa zic ca au fost la fel de importante sau greu de realizat ca prima inghititura de apa si primul covrig. Cate din lucrurile simple si banale din viata noastra sunt de fapt incredibil de grele si le luam de bune? Iar pentru cei care cred ca "mie nu mi se poate intampla asa ceva", credeti-ma pe cuvant: e cea mai mare minciuna din lume! Va zice Stan Patitul :). Asa ca atunci cand credeti ca nu aveti de ce sa fiti fericiti ... bucurati-va de lucrurile simple!
miercuri, 1 decembrie 2010
Supravietuirea speciei
- Auzi mah, astia sunt idioti cu inchiderea spice shopurilor. Pana mea unde e libertatea de a decide ce fumez! E o ingradire ordinara si jegoasa pentru cativa mucosi!
- Lasa mah ca nu e chiar asa, trebuie sa protejam copii, ca nu e normal sa aiba spice shop langa scoala!
- Haide bah ma lasi! Da tac'su ce pana mea pazeste. Sa-l invete sa se fereasca!
- Mah, esti idiot. Tu nu auzi ca au murit deja cativa din cauza asta?
- Frate, asa le trebuie, daca sunt prosti. Io daca n-am minte si ma apuc de fumat ca-mi place asta e ... da sa fiu atat de prost incat sa nu citesc o eticheta n-am scuze bah!
Mi s-a parut foarte interesant discutia asta dintre doi adolescenti, care dincolo de freza electrocutata, hainele de gay si atitudinea de jmecher exprimata prin interjectii chiar pareau sa aiba un IQ rezonabil. Chiar mi-a adus aminte un pic de Darwin atat din cauza asemanarii izbiotare dintre cei doi si o anumita specie de cimpanzeu cat si din asemanarea situatiei descrisa cu legea selectiei naturale.
Ca ne place sau nu natura are grija de zestrea noastra genetica si supravietuiesc cei mai puternici. Ori, in ziua de azi capacitatea intelectuala este mult mai legata de supravietuire decat a fost vreodata. Adica, oricat de morbid ar suna asta: daca esti destul de prost sa ajungi la spital sau la cimitir ca ai fumat nu stiu ce ciuperca poate ca nu meriti sa supravietuiesti.
Sincer acum, daca ratiunea este incapabila sa invinga dorinta de teribilism, daca dorinta de a trai nu este in stare sa-ti pondereze viciile, daca capacitatea de a gandi nu este suficienta pentru a te intreba ce pot pati daca faci asta, atunci ar fi bine ca zestrea ta genetica sa ramana doar a ta. Nu de alta, dar de ce sa fi atat de egoist incat sa-i faci cadou copilului tau niste gene pe care nici macar pentru tine nu s-au dovedit suficiente pentru a supravietui?
- Lasa mah ca nu e chiar asa, trebuie sa protejam copii, ca nu e normal sa aiba spice shop langa scoala!
- Haide bah ma lasi! Da tac'su ce pana mea pazeste. Sa-l invete sa se fereasca!
- Mah, esti idiot. Tu nu auzi ca au murit deja cativa din cauza asta?
- Frate, asa le trebuie, daca sunt prosti. Io daca n-am minte si ma apuc de fumat ca-mi place asta e ... da sa fiu atat de prost incat sa nu citesc o eticheta n-am scuze bah!
Mi s-a parut foarte interesant discutia asta dintre doi adolescenti, care dincolo de freza electrocutata, hainele de gay si atitudinea de jmecher exprimata prin interjectii chiar pareau sa aiba un IQ rezonabil. Chiar mi-a adus aminte un pic de Darwin atat din cauza asemanarii izbiotare dintre cei doi si o anumita specie de cimpanzeu cat si din asemanarea situatiei descrisa cu legea selectiei naturale.
Ca ne place sau nu natura are grija de zestrea noastra genetica si supravietuiesc cei mai puternici. Ori, in ziua de azi capacitatea intelectuala este mult mai legata de supravietuire decat a fost vreodata. Adica, oricat de morbid ar suna asta: daca esti destul de prost sa ajungi la spital sau la cimitir ca ai fumat nu stiu ce ciuperca poate ca nu meriti sa supravietuiesti.
Sincer acum, daca ratiunea este incapabila sa invinga dorinta de teribilism, daca dorinta de a trai nu este in stare sa-ti pondereze viciile, daca capacitatea de a gandi nu este suficienta pentru a te intreba ce pot pati daca faci asta, atunci ar fi bine ca zestrea ta genetica sa ramana doar a ta. Nu de alta, dar de ce sa fi atat de egoist incat sa-i faci cadou copilului tau niste gene pe care nici macar pentru tine nu s-au dovedit suficiente pentru a supravietui?