E cel mai calduros craciun de acasa. Daca nu ar fi fost mirosul de cozonac, sarmalele si insiruirea de rude si prieteni ai fi putut jura ca nu e decat un peisaj de toamna murdara intr-un oras de munte. Imi lipseste zapada si albul copilariei care facea griul din jur sa para mai luminos si ascundea ternul peisaj de toamna sub o stralucire frumoasa. E aproape de neinchipuit ca am iesit afara in decembrie fara geaca de iarna si nu mi-a fost frig. Oricum voi plati pentru aceasta indecenta cu un inceput de raceala la fel ca in golden years. Macar asta nu s-a schimbat ...
Craciun, I has it ... or do I?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu