Cand stau sa ma gandesc la marile mele realizari imi dau seama ca sunt un om norocos. Am de unde sa aleg, sunt multe lucruri care m-au facut sa ma simt implinit si fericit, in general momente foarte frumoase obtinute dupa multa munca. Lupta cu cancerul de acum cativa ani m-a invata cat de importante si frumoase sunt lucrurile simple iar acum incerc din rasputeri sa nu uit (si nu prea reusesc).
Din perioada bolii am doua puncte definitorii la care ma raportez, lucruri incredibil de simple si normale insa ce pareau aproape imposibile la momentele respective. Lucruri pe care atunci, si de mult prea multe ori si acum, le iau de bune si uit sa ma mai bucur ca le pot face. E mai mult decat adevarat ca nu stii sa apreciezi ceea ce ai decat dupa ce vei pierde si e prea trist ca odata ce ai primit inapoi acelasi lucru timpul are tendinta de a te face sa uiti cat de important este.
Dupa operatia la limba a durat 5 zile pana sa pot sa beau primul pahar cu apa. Si cand spun beau ma refer sa pot sa o gust, sa-mi folosesc limba si muschii gatului ca sa inghit. In acele 5 zile am stat cu perfuzii, sonda, aminoacizi si apa pe care o turnam cu paharul in gura. Am incercat cu paiul dar a fost imposibil, asa ca aruncam apa in gura, imi tineam respiratia si dadeam capul pe spate. O parte din lichid ajungea pe gat in jos, restul iesea afara pe unde apuca. In a 5-a seara, la ora 9 si 21 de minute am reusit sa beau prima inghititura de apa. A fost minunat si nu m-am oprit pana ce nu am golit toata cana. Am simtit ca am castigat in sfarsit prima batalie dintr-un razboi lung. Si ca intodeauna prima batalie a fost cea mai grea.
Asa a fost cu cancerul meu, un rzboi lung si greu prin de batalii. Retrospectiv ultima dintre ele este o alta mare realizare. Din februarie pana in aprilie in timpul radioterapiei si chemoterapiei, am trait cu apa si supa, si foarte rar branza moale si mamaliga. Fiecare inghititura era un chin, am slabit 37 de kilograme si nu aveam energie nici sa merg pana in bucatarie. Si in tot timpul asta nu am visat fripturi, dulcuri sau bucate alese. Am visat sa pot manca un covrig, pentru ca langa IOB era o covrigarie si mirosul acela de paine si covrigi calzi era singurul care nu-mi facea greata. Primul covrig am reusit sa-l mananc in mai, si am avut nevoie de aproape 2 litri de apa ca sa-l pot inghiti. A fost minunat si savuros. A fost prima mancare solida, iar in ziua urmatoare m-am reintors la munca, desi mai aveam inca 3 sedinte de chemoterapie de facut.
Am uitat toate lucrurile astea. Am uitat cat de importante sunt in ciuda simplitatii lor si ce este mai rau am uitat sa ma bucur ca le pot face. Si cu toate astea, sunt foarte putine lucruri la care ma pot uita in urma si sa zic ca au fost la fel de importante sau greu de realizat ca prima inghititura de apa si primul covrig. Cate din lucrurile simple si banale din viata noastra sunt de fapt incredibil de grele si le luam de bune? Iar pentru cei care cred ca "mie nu mi se poate intampla asa ceva", credeti-ma pe cuvant: e cea mai mare minciuna din lume! Va zice Stan Patitul :). Asa ca atunci cand credeti ca nu aveti de ce sa fiti fericiti ... bucurati-va de lucrurile simple!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu