Reteta de pilaf

Mult timp am crezut ca pentru orice lucru de pe lumea asta exista o paradigma, un set de pasi pe care daca ii urmezi o sa-ti iasa bine.  De aici si moto-uri in viata, crezuri, principii si verticale, toate stoarse prin logicul creierului si mai mult sau mai putin atinse de sentimental. Invata din greseli, keep walking, nu lasa pe maine ce poti face azi … un retetar intreg de dogme gandite de altii si aplicate de societate. Curios lucru pentru felul in care lucreaza mintea mea dar viata e plina de exceptii, si exceptiile astea sunt poate cele mai interesante si frumoase momente din lungul sir de intamplari monotone ce ne guverneaza.

Asa ca de azi m-am decis sa nu mai zic niciodata si intodeauna cand am ceva de zis despre mine. Pentru ca astea sunt ipoteze pe care nu le pot sustine, si retetele instictuale arse in creier de ani de zile de trait in societate nu sunt perfecte pentru toate situatiile. Si cand incerci sa aplici o reteta care nu e portivita te alegi cu pilaf. De azi sunt altfel si vreau sa navighez mai relaxat prin viata. Sigur ca o sa continui sa ma lupt pentru ceea ce cred, dar nu mai vreau sa conving oamenii apropiati ca eu stiu calea buna, pentru ca sincer … nu mai cred ca o stiu, sau cel putin nu sunt convins ca felia mea de stiinta se aplica foarte bine pentru toti. Cu siguranta ca voi primi atat aprecieri cat si blamuri, si deja stiu oameni apropiati care o sa-mi zica ca sunt un las care dispare cand lucrurile nu merg bine. Si s-ar putea sa aiba chiar dreptate, insa daca te uiti din unghiul meu nu e o fuga de responsabilitate ci doar o redesenare a relatiilor mele cu lumea care ma inconjoara.

Nu stiu daca decizia de a nu mai schimba lumea ma va face mai fericit, dar cred ca ma va ajuta sa fiu mai linistit. Si nu ma intelegeti gresit, cand doream sa schimb lumea ma refeream la lumea mea si nu a celor din jur. Sincer nu am vise de statui sau de personaj de istorie, nici macar nu mai am vise de a ramane in memoria celor din jurul meu ca un om care i-a ajutat. Tot ce mai visez e o casa pe malul unui ocean de unde sa pot vedea stelele si auzi valurile. Restul e cum va fi sa fie, fara sa ma mai zbat sa le implinesc. E egoist, dar parca e mai bine sa lasi lumea sa te schimbe pe tine decat sa incerci sa o construiesti asa cum vrei tu …