luni, 20 iunie 2011

Religie.Filosofie.Armonie

Nu sunt credincios in felul clasic al cuvintului si nu cred ca as putea vreodata sa fiu. Imi e imposibil sa concep ca exista o fiinta suprema care decide arbitrar ce se intampla in anumite situatii, de multe ori impotriva  ratiunii colective a unei populatii. Nu cred in miracole si in carti sfiinte pentru ca orice carte pe care am citit-o a fost scrisa de un om nu de un zeu, si noi oamenii avem o caracteristica aparte de a filtra informatia ca sa se plieze pe credintele si contextul nostru, pe capacitatea de a intelege si a traii emotiile. Cu alte cuvinte rastalmacim totul prin simpla procesare rationala a ceea ce auzim sau traim. E usor sa fi fiul lui Dumnezeu daca esti un om care stie cum sa manipuleze multimile, la fel de usor cum este sa scrii sfantul Coran daca tu esti singurul care aude cuvintele lui Allah. Oricum ai incerca sa o dai la intors, la final rezultatul va fi viziunea ta asupra problemei sau solutiei, punctul unic de vedere al  celui ce asterne cuvintele pe hartie. Acum cativa ani citisem despre un studiu in care niste studenti au trebuit sa scrie ceea ce au auzit in casti in 30 de minute, periodic, timp de un an de zile. S-au comparat apoi pentru fiecare subiect in parte acuratetea redarii informatiei ,cat si diferentele dintre subiecti la fiecare stadiu intermediar. Daca la asta adaugi mii de ani, mii de oameni si traduceri in limbi diferite vei ajunge la un incredibil adevar: asa se nasc povestile, inclusiv cele despre zei. Sau cartile sfinte pe care le tinem in noptiere. Si totul are la baza singurul lucru care ne-a diferentiat de animale si ne-a facut sa fim specia dominanta: inteligenta.

Cred insa cu tarie ca exista o lege in lumea in care traim care este mai presus de orice dezbatere, legea selectiei naturale, fara legatura cu zeii, teoriile creationiste si babele de la intrarea in biserica ce te spurca daca le zici ca stramosii lor au fost animale. Noi suntem cel mai bun exemplu pentru asta, si trebuie sa lasam la o parte veriga lipsa si stramosul maimuta. Suntem singurul animal care a avut inteligenta si inventivitatea sa supravietuiasca oriunde in lumea asta adapatandu-se la conditii care sunt diametral opuse, chiar extreme. Mai mult decat atat suntem niste trisori ordinari pentru ca am inventat vorbirea si mai apoi scrierea venind cu conceptul de educatie in masa pentru a ne ajuta copii sa inmagazineze informatiile necesare supravietuirii. Si n-ar fi nimic rau in asta daca n-am face-o in ideea ca avem puterea sa subjugam planeta si sa trisam prin a ajuta sa traiasca si specimenele mai slabe. Val dupa val natura ne-a trimis probleme noi de rezolvat, iar noi de fiecare data am gasit solutii de a ne adapta. Acum am ajuns sa credem ca putem crea ploaia, transforma desertul, rade padurile si opri furtunile. Putem chiar sa oprim incalzirea globala, cresterea oceanelor si era glaciara. Pentru ca suntem oameni inteligenti.

Inteligenta e genetica. Sunt animale care sunt nascute pentru a fi lideri de turma si care au impregnat in materialul genetic informatiile necesare supravietuirii. Aici nu diferim de ele decat prin modul de manifestare si nu neaparat prin grad. De asta cred ca un delfin este mai destept decat un adolescent care moare dintr-o supradoza.  Si inainte de a sari calul si a incepe sa zic lucruri care ma vor acuza de o lipsa acuta de compasiune, pot zice atat: mi se rupe sufletul cand vad un copil bolnav de cancer care nu a avut nici un moment sansa de a alege o cale care sa nu-l duca aici. Insa nu se rupe nimic in mine cand vad oameni murind din etnobotanice sau beti morti pe sosele sau cu venele taiate pentru ca ascultau o anumita muzica. Pentru ca toate astea sunt exemple de selectie naturala in care oamenii si-au folosit inteligenta si liberul arbitru pentru orice alt scop decat de a supravietui. Daca o vaca e capabila sa nu manace o planta otravitoare imi e greu sa cred ca un bou nu se poate abtine din a o fuma.

Vorbind la scara evolutionista suntem un pixel mic mic mic intr-un tablou imens. Cu toate astea insa am reusit sa suprapopulam planeta, sa ne ucidem semenii din placere, sa subjugam natura si sa fim incredibili de inventivi. Dar toate astea se pun, linie cu linie la nota de plata, pentru ca am uitat un lucru, poate cel mai important dintre toate: suntem doar parte dintr-un ecosistem stabil, iar ca orice perturbare a lui duce la actiuni reactive de restabilire a echilibrului. Daca este un lucru pe care nu l-am citit cum trebuie din cuvintele lui Darwin, acela a fost armonia lumii in care traim. Suntem atat de preocupati de a ne impinge limitele ca specie incat uitam de armonie si uitam ca celelalte parti ale ecosistemului in care traim nu au aceiasi inventivitate de a-si depasi propriile granite in ritmul impus de noi. Asta genereaza disonanta si adauga la nota de plata. Si sincer, nu cred ca putem zice la sfarsit: For everything else there is MasterCard.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu