Obosit in SF

A fost o saptamana in San Francisco, in care desi am vrut, nu am pus intre mine si viata mea un ocean, ci m-am agatat de fiecare cuvant si clipa ca sa aduc cu mine stresul. Cel mai important insa este ca am inchis o bucata din mine, ca acum sunt lucruri din mine care sunt trecute si impacate. M-as hazarda sa zic ca am gasit un pic de liniste in furie si ca oboseala e foarte buna uneori.


A fost o saptamana foarte grea, cu mult de munca, cu program la dublu as putea zice, de la 9 la 18 la birou si pana tarziu in noapte cu cei de acasa. A fost o saptamana in care o prietena glumea ca pe tricoul din Peru, in poza de pe Facebook, POW inseamna Prisoner of Work ... tare imi e ca are multa dreptate, cel putin in ultima vreme m-am aruncat in munca zi de zi, fara sa rasuflu...


A fost o saptamana in care am invatat ca toti muncesc mult, dar ca cei de acolo au un mare atu, stiu sa fie relaxati, stiu ca atunci cand pleaca acasa sa nu-si care cu ei munca. E clar ca am nevoie de o vacanta. In poza asta am un zambet, si stau sa ma intreb de la ce este. De la oboseala, de senzatia de liniste sau de la promisiunea de odihna din Aprilie soptita incet in barba?

Azi e deja luni!