A fost ceata, de un gri stres, mai ca nici nu vedeai la 2 pasi in fata, nici nu reuseasi sa distingi relieful orasului sau gropile din asfalt. E o iarna urata, numai buna de hibernare, de ascuns prin cotloane si de tinut in tine. Zapada nu mai este alba ci aproape neagra, s-a metamorfozat din troiene de facut ingeri in munti de gheata acoperiti de praf. Stau si ma gandesc la alb si ingeri si imi dau seama ca de fapt nu au fost aici, nu i-am vazut si i-am trait doar atunci cand am pus capul pe perna, simplu si efemer, pentru ca odata cu ziua deja zapada era gri. Acum aripile s-au topit si in afara de gropi in jur este mult gunoi, mult mai mult decat vreau sa vad, mai mult decat am crezut ca este sau ca poate fi. Nu mai vreau alb si ingeri, astea sunt vise si iluzii ce incep cu a fost odata. E complicat sa-ti faci idei despre lucruri frumoase cand dupa alb, cand in sfarsit te impaci cu soarele, ramane sa strangi gunoiul, si de abia apoi sa inveti sa te bucuri de primavara.
Saptamana asta e un pic mai bine, a mai iesit soarele si parca e mai putin trist decat pana acum. Iar daca esti atent la cer si nu in jos nu o sa vezi gunoiul cum sclipeste in soare ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu