Nu-mi place sa fiu intors pe toate fetele sa mi se vada cusaturile, am oglinda pentru asta, si oricum parerea mea conteaza. Nu imi place sa mi se zica cum si ce sa fac, vreau sa fiu mintit, vrajit, dus cu zaharelul, am pretentia ca tot ceea ce fac sa fie din vointa mea, ideea mea, viata mea. Sunt egoist si rau. Cel putin uneori, cel mai adesea cu oamenii cu care nu ar trebui sa fiu, pentru ca asa iti construiesti ziduri, iti definesti zona sigura, zona in care tu esti rege, in care tu controlezi soarta.
Pretextele le cream ca sa ne mintim singuri, nu ca sa-i mintim pe altii, si nu intelege de ce lumea nu vede asta. Avem nevoie de ele ca sa ne pastram iluzia de liberate, de liber arbitru, ca noi suntem cei care decidem. Bunatatea e un pretext ca sa cerem inapoi cu dobanda dragoste, sau bunatate sau salvarea eterna, e o investitie in viitor, un fel de legenda urbana, o calitate. Nu vad de ce egoistul e mai prost decat altruistul, cel putin nu in lumea astea, nu vad de ce sa am girja de mine in primul rand e rau, nu vad de ce m-as sacrifica pentru altceva mai mult decat as face-o pentru mine. Poate ca nu e calea catre edenul etern, insa pana la urma cine iti garanteaza ca dumnezeu se uita sau ca stocheaza informatia asta? Cine site care sunt criteriile de evaluare din purgatoriu? De ce sa stigmezi, sa arati cu degetul un egoist? Doar pentru ca te raneste ca sa se apare pe el insusi de a fi ranit, doar pentru ca-si urmareste binele?
Vreau sa fiu egoist, sa pot sa iubesc si sa urasc. Ata ura si iubirea tin de fericire, si sincer nu cred ca pot exista fara egoism si sunt definiorii, trebuie sa coexiste nu ca sa se potenteze ci tocmai ca sa fie catalist una pentru alta. Ura e o calitate, si niciodata nu vei ura mai mult decat ti re reufza, decat ti se interzice. Cand ti se refuza dragostea, mangaierea, fericirea, inveti sa urasti atat cat e nevoie ca sa treci peste asta. Cred sincer ca iubirea pasionala, nebuna de a dreptul, obesesiva pana la durere e pur egoista, nu exista bunatate, vrei totul pentru tine, doar al tau. Cand pierzi si a durut, cand inveti sa urasti pentru astra de abia de atunci inveti sa iubesti si pentru celalat, nu mai devreme ...
Asta e iuliza mea de libertate, si poate pentru ca azi noapte a ploua, pentru ca San Francisco a amutit, pentru ca n-am dorimt decat 4 ore, pentru toate din cap, nu stiu de ce am scris ce am scris, sau poate ca o stiu prea bine. Am obosit sa ma luptsa nu fiu ceea ce sunt si azi e prea greu sa o fac ... Stigmatizati-ma, sincer azi sunt mult prea egoist sa-mi pese!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu