Acum mai bine de 6 ani tot pe o zi de 13 a ajuns in salonul in care eram si eu un tigan. Sarac, de la tara, fara asigurare medicala si fara carte sau educatie. Aparent bause prea mult si pentru ca nevasta nu era prin batatura, s-a apucat sa-si bata iapa. Spre deosebire de nevata iapa avea creier, mandire si copite asa ca l-a pocnit in fata si i-a rupt maxilarul. Pana aici e o poveste normala cu tiganul de la tara.De aici insa incepe partea interesanta. Tiganul nostru folosea sapunul si apa dupa un strict calendar ortodox, adica de Paste si de Craciun, si cum pana la urmatoarea sarbatoare mare mai erau vreo 3 luni in salon nu se putea sta de miros. Asa ca am facut un puci si un sapun de la unul, un plic de sampon de la altul, o amenintare ca nu mai primeste calmante de la asistenta si tiganul nostru insotit de nevasta a facut dus. O data la 2 zile. Si n-a murit inecat ...
Derulam rapid pana ieri pana in saptamana asta, cand pe holul unui alt spital o satra de rromi isi pazeau un membru adus de urgenta la chirurgie. Rromii acestia erau mandri foc traditiile lor, si pe buna dreptate. Pirandele aveau fuste senzationale, salbe de aur la gat, barbatii ghiuluri si lanturi mari la gat, inclusiv puradeii erau imbracati "de duminca" cu palarii negre de fetru. Este genul de diversitate si traditie pe care le admir in aceiasi masura in care admir un costum popular. Insa aici se opreste admiratia.
In primul rand comportamentul social al satrei se asamana mai mult cu cel al unui card de ciori. Si nu folosesc alaturarea cu inaripatele pe post de jignire, ci pur si simplu inchipuiti-va un card de ciori iarna care croncase si se agita bezmetic. Daca i-ati fi vazut pe copii alergand pe scari in spital printre oameni bolnavi si ati fi masurat decibelii va jur ca asta era imaginea perfecta. Cine se simte lezat poate sa taie ciori si sa scrie pescarusi. Cu ceva insistente au dus copii la masina si au lasat volumul mai incet, doar pentru a pune in aplicare o alta traditie. Picnicul pe scarile spitalului. Si nu chipsuri sau covrigi. Ci paine, branza , pateu, ceapa, ardei, salam si bineiteles ziare in loc de fata de masa. La un loc satra avea mai mult aur decat un amanet mare din Bucuresti, deci nu cred ca un pranz la impinge tava spitalului sau restaurantele de pe langa i-ar fi saracit. Dar era vreme urata afara si nici un parculet sau o banca.
Sa zicem ca astea pot fi oarecum de inteles, nu neaparat de acceptat. Ce nu pot insa sa inteleg este insa igiena. Absolut toti cei din satra erau bine imbracati, cu haine curate si aranjate. Cu toate astea, erau cativa indivizi si o piranda, care miroseau a transpiratie si un amestec de cur si picioare nespalate (daca e prea dura afirmatia imi pare rau ... si unde mai pui ca aveam si nasul infundat). Nu pot sa inteleg cum ceilati din satra ii acceptau asa.
Ai sa revin la miezul problemei. Diversitatea e frumoasa atat timp cat prin modul ei de manifestrare ii respecta pe cei din jur cu cutumele si legiile lor. Nimeni nu iti zice sa nu fi autentic, dar tine de educatie sa te speli, sa pastrezi linistea intr-un spital si sa nu mananci intr-un loc unde se plimba oameni bolnavi pe langa tine (ultima tine de instnctul de autoconservare). Ce a lipsit atat tiganului cat si satrei de rromi la 6 ani distanta, au fost cei 7 ani de acasa, si iertat sa-mi fie dar NU societatea este responsabila pentru asta ci familia sau grupul. Oricate ONG-uri vor lupta sa trimita copii rromi sau tigani la scoala aceasta NU va suplini nicioadata ceea ce se invata acasa. Sa te speli pe maini si pe dinti, sa nu mirosi, sunt reguli elementare de igiena. Sa respecti reguluile unui loc in care te duci, fie el cinematograf, spital, sauna sau aeroport nu tine de etnie ci de buna crestere si educatie.
As putea fi acuzat de stereotipie, pentru ca sunt sigur ca sunt si romani sau unguri sau italieni care put si care sunt needucati. Insa exista un sambur de adevar cand olandezii, norvegienii, suedezii si finaldezii ii catalogeaza pe rromi ca cersetori si hoti. Vorbim de societati extrem de tolreante cu orice tip de imigrant, ca de francezi sau italieni nu mai are rost sa zicem cum ne eticheteaza. Mi-as fi dorit ca exemple de mai sus sa nu tina de o etnie sau o minoritate, insa din pacate astea sunt datele problemei. Iar a incerca sa ne ascundem dupa deget nu va duce decat la o explozie de xenofobism in care "oameni de bine" vor cere sterilizarea femeilor de etnie rroma sau creearea de lagare si tabere. Important e ca si ONG-urile si grupurile de rromi sa inteleaga lucrul asta si sa rezolve aceste probleme pastrandu-si frumusetea traditiilor. Altfel vor fi in continuare marginalizati, aratati cu degetul si etichetati toti prin prisma celor multi, nu a elitelor. Cum de altfel s-a si inatmplat in spital ...
