Deobicei nu public cuvintele altora, insa am primit o continuare la Tiganul si rromii trimisa de un amic pe mail. Mai jos gasiti povestile lui si probabil frustrarea multor romani.
Germania – pierd avionul într-o seara si profit de ocazie sa ma plimb si eu prin centrul Munchen-ului. Miroase a prosperitate economica, curatenie si rigurozitate tipic nemteasca; totul pare frumos, însa abia când se lasa seara realizez izbitoarea insiruire de obiective comerciale: sex club, table dance, kebab fast food, hooters, beer&tits, Arabian food boutique. Fara sa judec prea profund, cataloghez întreaga lume de pe strada drept “o gloata de turcaleti afemeiati” si trec pe lânga vitrine în cautarea unui restaurant cu mâncare decenta. Subit, mi se pare ca încep sa aud fraze în limba româna. Ma gândesc ca poate este de la foame, sau poate de la oboseala… Însa nu. Din sex-cluburile pe lânga care treceam pasager ieseau grupuri de fete usor bronzate, putin peticite (nicidecum îmbracate) care exclamau: “Hai fa, traversam?”, “Cât ai facut fa în seara asta?” si alte mesaje din acelasi dictionary pestrit.
Am înghitit sec.
At the end of the day, ce nationalitate au curvele? RO, chiar daca ele sunt tiganci. Sad but true.
Austria – merg în vacanta de Craciun în Viena. Lume cosmopolita, educata, nivel de trai ridicat – you know. Însa toate nodurile acestei frumoase metropole erauîmpânzite de cersetori pigmentati, care ziceau un „Sa va dea Dumnezeu sanatate!” în limba româna. Sunt însa cert ca faceau niste cursuri intensive de limba germana – doar stiu si ei ca astfel le va creste rata de conversie. Smart, one can say.
On our way back to the beloved Românica: asteptam îmbarcarea la poarta asociata zborului Austrian. Pentru a evita companie neplacuta, nu zbor cu companii low-cost. But surprise! Un cârd de cca. 10 fete puternic bronzate, în fuste mini si cu tocuri de 10 cm asteapta si ele îmbarcarea. Ma amuz usor, glumind cu prietena pe seama tocurilor; ne gândim ca sunt chiar foarte utile pentru a nu ti se scufunda calcâiul în zapada de 10 cm care era asternuta afara. Seems legit, we said.
Trec câteva minute si vine politia la poarta. Se dovedeste ca nitte ciori din acel cârd furasera dintr-un free shop mai multe parfumuri. Scandal. Urlete. Înjuraturi. Scuipaturi.Am înghitit, din nou, sec.
Again, ce nationalitate au cersetorii si “divele”? RO, chiar daca ei sunt tigani. Sad but true.
De obicei nu prea îmi mai bat capul cu lucruri care nu ma afecteaza. Însa urmatoarea poveste este doar un singur exemplu care ilustreaza cum ne afecteaza si pe noi, români de rând care nu avem nimic în comun cu tiganii. Ba chiar dezavuam comportamentul lor.
Olanda – în hypermarket, la casa:
Eu: “Do you take Visa CCs?”
Cashier: “Sure.” Si swipe-uie?te CC-ul. Brusc, apare o problema pe care nu se sfieste sa mi-o comunice: “There seems to be a problem. Your CC was issued by a Romanian bank and hence we cannot process it.”
Eu ramân putin retardat fata de reactia tipei. Ea, evident, nu a considerat nimic deplasat – eram doar un alt “român” cu cardul probabil clonat, iar directiva ei era în concordanta cu o politica de bun simt, menita sa minimizeze riscul si posibilele fraude/pierderi.
Am înghitit amar, am platit cash si am gândit “niste rasisti…”. Pe urma, gândindu-ma la povesti similare cu cele de mai sus, mi-am dat seama ca, macrocosmically, casiera are dreptate. Microcosmically, nu. Are legatura cu ce zicea nenea Jobs: You can only connect the dots looking backwards.
Ca sa nu închei într-o nota trista, am sa î?i mai relatez o poveste:
SUA – Apple Store. Mi-am cumparat o chestie >50 USD si, conform legislatiei lor, mi-a fost cerut un ID proof. Nu aveam pasaportul la mine, asa ca le înaintez cartea de identitate RO. Prima remarca, sub un zâmbet prietenesc: „Wow. That’s a damn big driving license. Are you allowed to drive trucks with it?” Îi explic omului, putin jenat (ca urmare a experientelor din Europa), ca de fapt ala este un buletin de Romania. Cea de-a doua remarca a lui, simply priceless: „Oh, that’s right, mate. Are you working for Google here?”
De data aceasta, sentimentul trait este de mândrie. Mi-am dat seama ca nu era nicio problema faptul ca nu aveam pasaportul la mine. Americanii, cel putin californienii, au deja un pasaport universal pentru noi, românii: „those smart guys”.
Deci nu! NU vreau sa intram în programul Visa Waiver. NU vreau sa existe curse low-cost EUR-America! Sunt singurele filtre care functioneaza...
