sâmbătă, 23 februarie 2013

Facultatea de Stat

Am ajuns să folosim programatori din India, China și chiar Tunisia. Pe bune, deja știu 3 amici care în căutare disperata de oameni care să fie în stare să scrie o aplicație de Android sau de iOS repede și bine lucrează cu programatori de afară.

Dar sa începem prin a vorbi despre povestea lui Geo. Geo are o firmă mică de soft și trăia până acum câțiva ani din outsourcing. Apoi a venit peste el criza, forfetarul, sănătatea pentru PFA și a dat oamenii afară ca nu mai avea cum să îi țină. Norocul lui s-a numit iOS și mai apoi Android, așa ca acum Geo are deja câteva zeci de aplicații care din vânzări și reclame îl țin pe linia de plutire. Și pentru că acum a mai trecut criza și era băiat de treabă, mai are de 4-5 ori pe ani și ceva proiecte de afară. Până acum a lucrat cu studenți pentru ca făceau mult Web, iar HTML, CSS, JS și un pic de PHP sau RoR nu erau mare lucru de învățat.

Dar s-au mai schimbat lucrurile. Ca să știi ce faci în Java si Obejctive-C ai nevoie de ceva mai mult background tehnic și de un pic mai mult timp. După vreo 3 țepe mari (adică luat studenți, făcut trening, investit in ei vreo 3 luni până când au devenit productivi, pierdut exact 3 luni mai târziu …) s-a lecuit și s-a gândit el sa nu mai colaboreze decât cu oameni care știu deja. Surpriza a fost mare de tot. Nu a găsit omul in tot Bucureștiul studenți care să știe așa ceva și sa vrea un part-time, cu program flexibil. A căutat aproape 6 luni. Nada … Când a găsit cât de cât ceva programatorii cereau in jur de 800-1000 de euro pe luna minim, pentru un part-time, voiau banii în mână nu FPA. Așa că Geo a ajuns sa lucreze foarte bine cu două echipe, una din China pentru iOS și una din India pentru Android. Și la jumătate de preț față de Romania, cu factură, etc …

Sunt 2 probleme aici:
Prima e de legislație, care te cocoșează cu taxe și nu te ajută deloc. Ești startup și ai nevoie de 2-5 oameni. Buzz off, dai la stat aproape 1.7 din banii pe care îi ia angajatul în mână. Reducerea pentru programatori? No way, că nu te încadrezi la cifra de afaceri.  Dacă ne uităm un pic la ce au făcut alții pentru asta o să vedem că există soluții. Vorba aia, nu cerem bani de la stat, ci un pic de inteligență (știu că să ceri inteligenta de la statul român e imposibil). Hai sa vedem, dacă ar face statul o derogare de la toate impozitele cu angajații pentru primii 3 ani de funcționare in anumite condiții pentru startup-urile noi din câteva domenii? Pai putem vorbii de mii de firme, cu 2-5 angajați, deci zeci de mii de șomeri mai puțini. În plus, firmele astea au nevoie de servicii (sedii, contabilitate, etc …), iar aceste servicii generează locuri de munca adiționale și impozite. In cel mai rău caz statul ar fi pe break even.  Se zice ca 10% din firme au succes. Deci câteva sute or să treacă de cei 3 ani și o să reușească sa înceapă să plătească impozite normal. Dacă or să fie cu adevărat de succes or să genereze venituri mari, sau foarte mari, poate chiar or să fie vândute (nu zic Instagram, dar daca se vând 2-3 pe an cu câte 5-10 mil $ deja doar din 16% impozit pe venituri pentru persoane fizice statul scoate mai mulți bani decât ar scoate impozitându-le pe toate). În plus, s-ar putea plăti salarii decente, bani care ar fi impozitați indirect (TVA, accize) și care ajung tot în economia noastră. Pentru asta însă ai nevoie de voiință, creier și un program pe care sa-l gandești în perspectivă (pe termen lung adică, deobicei mai lung decât un ciclu parlamentar …).

A doua problema este învățământul. Școala noastră e degeaba. Sau ma rog, aproape degeaba. Cu câteva excepții notabile (Politehnica București fiind una dintre ele, școliile de vară fiind celelalte) în facultățiile tehnice din România nu există cursuri decente axate pe tehologiile noi. Vrei sa inveți sa programezi în Android, iOS, Ruby, Python, Node.js? Sau sa lucrezi cu Mongo sau Hadoop? O faci in timpul tău, pe banii tăi. Facultatea o sa te învețe formele normale ale unei baze de date, UML plus o carcă de imbecilităti care NU contează atunci când ai nevoie de un job. De asta, 80% dintre studenții de la Cibernetică care au dat un test de angajare cu mine NU au trecut de prima probă. Dacă te pune sfăntul să-l întrebi de un lucru de bază cum ar fi: sigleton design pattern, mostenire, heap vs. stack, box model-ul de CSS, daca stringurile sunt mutabile in C#, e ca și cum ai deschide cutia Pandorei. Cum naiba să știe așa ceva, când jumătate din timp li se predau materii de genul: Economia informaţiei, Sisteme informaţionale economice, Proiectarea sistemelor informatice, Serii de timp, Metode moderne de analiză și proiectare a sistemelor informatice pentru afaceri, Managementul documentelor … Sincer acum, cum ar fi să poți alege între un curs cu Oracle și unul cu baze de date NoSQL? Sau să ai în lista de opționale: Programarea pe Android, Programarea pe iOS, Introducere în Node.JS, Dezvolarea aplicațiilor web cu Python, Dezvolarea aplicațiilor web cu PHP, Front-end development cu HTML 5 si CSS3 (plus Twiter Bootstrap, jQuerry, developing websites for mobile devices) etc … Pun pariu că dacă s-ar dori să existe aceste cursuri ar fi bătaie pe locuri. Pentru simplul motiv că un curs similar platit e cam 1000 de euro, și pentru ca ai avea sanse să-ți găsești un job după ce termini facultatea. Pentru că în timpul facultății NU ai mai avea timp să lucrezi … cursurile ar fi cu adevărat interesante și te-ai duce la școală. Toată lumea castigă: faclutățiile au absolvenți care își găsesc de muncă, studenții învață ceva relevant iar companiile au forță de muncă calificată și nu mai au nevoie de 3-6 luni ca să poată produce. Sau poate că nu toată lumea câștigă… profesorii care încă mai predau forma normală 4 și alte astfel de fosile ar avea doar de pierdut.

Povestile lui Andrei

Deobicei nu public cuvintele altora, insa am primit o continuare la Tiganul si rromii trimisa de un amic pe mail. Mai jos gasiti povestile lui si probabil frustrarea multor romani.

Germania – pierd avionul într-o seara si profit de ocazie sa ma plimb si eu prin centrul Munchen-ului. Miroase a prosperitate economica, curatenie si rigurozitate tipic nemteasca; totul pare frumos, însa abia când se lasa seara realizez izbitoarea insiruire de obiective comerciale: sex club, table dance, kebab fast food, hooters, beer&tits, Arabian food boutique. Fara sa judec prea profund, cataloghez întreaga lume de pe strada drept “o gloata de turcaleti afemeiati” si trec pe lânga vitrine în cautarea unui restaurant cu mâncare decenta. Subit, mi se pare ca încep sa aud fraze în limba româna. Ma gândesc ca poate este de la foame, sau poate de la oboseala… Însa nu. Din sex-cluburile pe lânga care treceam pasager ieseau grupuri de fete usor bronzate, putin peticite (nicidecum îmbracate) care exclamau: “Hai fa, traversam?”, “Cât ai facut fa în seara asta?” si alte mesaje din acelasi dictionary pestrit.
Am înghitit sec.
At the end of the day, ce nationalitate au curvele? RO, chiar daca ele sunt tiganci. Sad but true.

Austria – merg în vacanta de Craciun în Viena. Lume cosmopolita, educata, nivel de trai ridicat – you know. Însa toate nodurile acestei frumoase metropole erauîmpânzite de cersetori pigmentati, care ziceau un „Sa va dea Dumnezeu sanatate!” în limba româna. Sunt însa cert ca faceau niste cursuri intensive de limba germana – doar stiu si ei ca astfel le va creste rata de conversie. Smart, one can say.
On our way back to the beloved Românica: asteptam îmbarcarea la poarta asociata zborului Austrian. Pentru a evita companie neplacuta, nu zbor cu companii low-cost. But surprise! Un cârd de cca. 10 fete puternic bronzate, în fuste mini si cu tocuri de 10 cm asteapta si ele îmbarcarea. Ma amuz usor, glumind cu prietena pe seama tocurilor; ne gândim ca sunt chiar foarte utile pentru a nu ti se scufunda calcâiul în zapada de 10 cm care era asternuta afara. Seems legit, we said.
Trec câteva minute si vine politia la poarta. Se dovedeste ca nitte ciori din acel cârd furasera dintr-un free shop mai multe parfumuri. Scandal. Urlete. Înjuraturi. Scuipaturi.Am înghitit, din nou, sec.
Again, ce nationalitate au cersetorii si “divele”? RO, chiar daca ei sunt tigani. Sad but true.

De obicei nu prea îmi mai bat capul cu lucruri care nu ma afecteaza. Însa urmatoarea poveste este doar un singur exemplu care ilustreaza cum ne afecteaza si pe noi, români de rând care nu avem nimic în comun cu tiganii. Ba chiar dezavuam comportamentul lor.

Olanda –  în hypermarket, la casa:
Eu: “Do you take Visa CCs?”
Cashier: “Sure.” Si swipe-uie?te CC-ul. Brusc, apare o problema pe care nu se sfieste sa mi-o comunice: “There seems to be a problem. Your CC was issued by a Romanian bank and hence we cannot process it.”
Eu ramân putin retardat fata de reactia tipei. Ea, evident, nu a considerat nimic deplasat – eram doar un alt “român” cu cardul probabil clonat, iar directiva ei era în concordanta cu o politica de bun simt, menita sa minimizeze riscul si posibilele fraude/pierderi.
Am înghitit amar, am platit cash si am gândit “niste rasisti…”. Pe urma, gândindu-ma la povesti similare cu cele de mai sus, mi-am dat seama ca, macrocosmically, casiera are dreptate. Microcosmically, nu. Are legatura cu ce zicea nenea Jobs: You can only connect the dots looking backwards.

Ca sa nu închei într-o nota trista, am sa î?i mai relatez o poveste:

SUA – Apple Store. Mi-am cumparat o chestie >50 USD si, conform legislatiei lor, mi-a fost cerut un ID proof. Nu aveam pasaportul la mine, asa ca le înaintez cartea de identitate RO. Prima remarca, sub un zâmbet prietenesc: „Wow. That’s a damn big driving license. Are you allowed to drive trucks with it?” Îi explic omului, putin jenat (ca urmare a experientelor din Europa), ca de fapt ala este un buletin de Romania. Cea de-a doua remarca a lui, simply priceless: „Oh, that’s right, mate. Are you working for Google here?”
De data aceasta, sentimentul trait este de mândrie. Mi-am dat seama ca nu era nicio problema faptul ca nu aveam pasaportul la mine. Americanii, cel putin californienii, au deja un pasaport universal pentru noi, românii: „those smart guys”.
Deci nu! NU vreau sa intram în programul Visa Waiver. NU vreau sa existe curse low-cost EUR-America! Sunt singurele filtre care functioneaza...

sâmbătă, 16 februarie 2013

Ziua in care decenta a murit

Antena 1 a facut mai mult decat sa ameninte. L-a dat in judecata pe Petrisor Obae si paginademedia.ro.

Ce zice Antena 1 in comunicatul legat de proces:
"Constatăm că acțiunile de defăimare și manipulare prin mesajele publicate de domnul Obae au depășit cu mult limita decenței și a opiniei jurnalistice echilibrate"

Cum poti sa zici ca e defaimare si manipulare dincolo de limitele decentei, cand emisiunea cu pricina a fost amendata de CNA cu 20.000 RON pe 12 februarie? Lupul striga lupul? Antena 1 are tupeul sa zica ca a fost depasita limita decentei si a opiniei jurnalistice echilibrate? Care este etalonul decentei? Acces Direct?

Ce face Antena 1 este un atac fatis, o incercare de intimidare a unui jurnalist care a avut curajul sa scrie importiva lor. Imi doresc sincer ca domnul Obae sa castige cu surle si trambite si astfel sa devina un exemplu de urmat.

joi, 14 februarie 2013

Tiganul si rromii

Acum mai bine de 6 ani tot pe o zi de 13 a ajuns in salonul in care eram si eu un tigan. Sarac, de la tara, fara asigurare medicala si fara carte sau educatie. Aparent bause prea mult si pentru ca nevasta nu era prin batatura, s-a apucat sa-si bata iapa. Spre deosebire de nevata iapa avea creier, mandire si copite asa ca l-a pocnit in fata si i-a rupt maxilarul. Pana aici e o poveste normala cu tiganul de la tara.De aici insa incepe partea interesanta. Tiganul nostru folosea sapunul si apa dupa un strict calendar ortodox, adica de Paste si de Craciun, si cum pana la urmatoarea sarbatoare mare mai erau vreo 3 luni in salon nu se putea sta de miros. Asa ca am facut un puci si un sapun de la unul, un plic de sampon de la altul, o amenintare ca nu mai primeste calmante de la asistenta si tiganul nostru insotit de nevasta a facut dus. O data la 2 zile. Si n-a murit inecat ...

Derulam rapid pana ieri pana in saptamana asta, cand pe holul unui alt spital o satra de rromi isi pazeau un membru adus de urgenta la chirurgie. Rromii acestia erau mandri foc traditiile lor, si pe buna dreptate. Pirandele aveau fuste senzationale, salbe de aur la gat, barbatii ghiuluri si lanturi mari la gat, inclusiv puradeii erau imbracati "de duminca" cu palarii negre de fetru. Este genul de diversitate si traditie pe care le admir in aceiasi masura in care admir un costum popular. Insa aici se opreste admiratia.

In primul rand comportamentul social al satrei se asamana mai mult cu cel al unui card de ciori. Si nu folosesc alaturarea cu inaripatele pe post de jignire, ci pur si simplu inchipuiti-va un card de ciori iarna care croncase si se agita bezmetic. Daca i-ati fi vazut pe copii alergand pe scari in spital printre oameni bolnavi si ati fi masurat decibelii va jur ca asta era imaginea perfecta. Cine se simte lezat poate sa taie ciori si sa scrie pescarusi. Cu ceva insistente au dus copii la masina si au lasat volumul mai incet, doar pentru a pune in aplicare o alta traditie. Picnicul pe scarile spitalului. Si nu chipsuri sau covrigi. Ci paine, branza , pateu, ceapa, ardei, salam si bineiteles ziare in loc de fata de masa. La un loc satra avea mai mult aur decat un amanet mare din Bucuresti, deci nu cred ca un pranz la impinge tava spitalului sau restaurantele de pe langa i-ar fi saracit. Dar era vreme urata afara si nici un parculet sau o banca.

Sa zicem ca astea pot fi oarecum de inteles, nu neaparat de acceptat. Ce nu pot insa sa inteleg este insa igiena. Absolut toti cei din satra erau bine imbracati, cu haine curate si aranjate. Cu toate astea, erau cativa indivizi si o piranda, care miroseau a transpiratie si un amestec de cur si picioare nespalate (daca e prea dura afirmatia imi pare rau ... si unde mai pui ca aveam si nasul infundat). Nu pot sa inteleg cum ceilati din satra ii acceptau asa.

Ai sa revin la miezul problemei. Diversitatea e frumoasa atat timp cat prin modul ei de manifestrare ii respecta pe cei din jur cu cutumele si legiile lor. Nimeni nu iti zice sa nu fi autentic, dar tine de educatie sa te speli, sa pastrezi linistea intr-un spital si sa nu mananci intr-un loc unde se plimba oameni bolnavi pe langa tine (ultima tine de instnctul de autoconservare). Ce a lipsit atat tiganului cat si satrei de rromi la 6 ani distanta, au fost cei 7 ani de acasa, si iertat sa-mi fie dar NU societatea este responsabila pentru asta ci familia sau grupul. Oricate ONG-uri vor lupta sa trimita copii rromi sau tigani la scoala aceasta NU va suplini nicioadata ceea ce se invata acasa. Sa te speli pe maini si pe dinti, sa nu mirosi, sunt reguli elementare de igiena. Sa respecti reguluile unui loc in care te duci, fie el cinematograf, spital, sauna sau aeroport nu tine de etnie ci de buna crestere si educatie.

As putea fi acuzat de stereotipie, pentru ca sunt sigur ca sunt si romani sau unguri sau italieni care put si care sunt needucati. Insa exista un sambur de adevar cand olandezii, norvegienii, suedezii si finaldezii ii catalogeaza pe rromi ca cersetori si hoti. Vorbim de societati extrem de tolreante cu orice tip de imigrant, ca de francezi sau italieni nu mai are rost sa zicem cum ne eticheteaza. Mi-as fi dorit ca exemple de mai sus sa nu tina de o etnie sau o minoritate, insa din pacate astea sunt datele problemei. Iar a incerca sa ne ascundem dupa deget nu va duce decat la o explozie de xenofobism in care "oameni de bine" vor cere sterilizarea femeilor de etnie rroma sau creearea de lagare si tabere. Important e ca si ONG-urile si grupurile de rromi sa inteleaga lucrul asta si sa rezolve aceste probleme pastrandu-si frumusetea traditiilor. Altfel vor fi in continuare marginalizati, aratati cu degetul si etichetati toti prin prisma celor multi, nu a elitelor. Cum de altfel s-a si inatmplat in spital ...

marți, 12 februarie 2013

O seara plina de nervi

Avem o tara frumoasa. Si nu te plictisesti sa traiesti in ea. Cu bune si cu rele, cu miorite si fara caprele vecinului avem multe de facut ca sa iesim la liman. Dar, nu e un loc in care sa nu poti trai.

Pana cand ajungi la un spital. Daca voi pleca vreodata din tara asta de asta o voi face. Pentru ca nu e suficient sa fi bolnav, sistemul te face sa te simti indatorat, adus de spate, in anumite momente chiar umilit. Si nu mai vreau, vreau demintate, medici care sa vorbeasca cu tine, sa iti explice, asistente care sa aiba rabdare, tomografe care sa mearga, pastile pe care sa nu le aduci de acasa.

As vrea sa dau vina pe sistem, dar sistemul e format din oameni. Si eu imi platesc impozitele la stat, inclusiv cele pe sanatate. Si mai platesc si rezerve private ca sa am o urma de decenta in conditii. Dar mai mult decat atat nu stiu ce sa mai fac, si nu ma pot abtine sa nu spumeg de furie pe situatia de acum.

Daca as putea, maine as pleca din Romania. Nu din snobism, ci pentru demintatea care mi-a mai ramas ... si uitandu-ma in jur eu sunt un caz fericit!

duminică, 10 februarie 2013

Avon, Antena 1, etica in afaceri si ceara din urechi


E aboslut halunciant modul in care trustul lui Voiculescu a ales sa trateze o situatie delicata, care tine de etica in afaceri. Sa o luam cu inceputul ... Access Direct, emisiunea tabloid a Simonei Gheorge a reusit inca o editie grobiana in care subiectul de maxmia audienta a fost ceara din urechi a unei pseudo vedete. Pagina de media, prin cuvintele lui Petrisor Obae, a hotarat sa comenteze grostescul incident si mai mult decat atat sa publice si lista companiilor care au avut publicitate in respectiva editie. Printre respectivii se numarau Avon, L'Oreal si Colgate.

Primul semn de normalitate apare din partea celor de la Avon care se hotarasc sa-si retraga reclamele de la Acces Direct. E aboslut firesc pentru o companie de cosmetice sa NU doreasca sa-si asocieze numele cu o emisiune care face audienta bazandu-se pe lipsa de igiena a unui invitat (sincer ma intreb cum de L'Oreal nu a facut asta prima tinand cont ca sunt si marca premium, si imi e greu sa cred ca au in traget-ul principal publicul tinta a celor de la Access direct). Normalitatea unui astfel de gest este data si de modul in care se vinde si se cumpara publicitatea, in sensul in care nu cred ca cei de la Avon sau L'Oreal au negociat direct cu Antenele sau au stiut macar ca vor aparea la Acces Direct. In general lucrurile astea se negociaza prin agentii, in functie de palierul orar si punctele de rating si alte lucruri despre care nu prea am habar.

Aici vine primul mare derapaj al celor de la Antene, un knee-jerk reaction ce ar trebui studiat la categoria cum sa-ti alienezi clientii. Arunca in presa o "scrisoare deschisa" in care pur si simplu ii mustruluiesc pe cei de la Avon pentru lipsa lor de etica de afaceri. Aroganti si sfidatori e putin spus, si sincer nu imi pot explica cum un PR a putut sa lasa asa ceva sa treaca (sunt sigur ca nu Sorin Alexandrescu, CEO Antena Group a scris cu manuta lui scrisoarea). Daca ar fi sa fac o traducere libera a mesajului ar iesi cam asa:
"Bai Avonule, gandac insignifiant ce esti tu, cu 0,003% din cifra mea de afaceri tu faci pe smecheru? Adica eu iti dau oportunitatea sa apari la mine pe post nenorocitule si tu musti mana care te hraneste? Gandac nenoricit, eu te-am tratat cu respect desi tu nu contezi, iar tu acum te intorci impotriva mea? Ba fraierule tot ce obtii cu asta este sa nu mai apari in fata celor care conteaza ba! Aia care fac rating! Doar EU stiu mai bine de ce clienti ai TU nevoie! Semnat, Cea Mai Mare Televiziune Din Romania".
Asa ceva NU se face. Pentru ca, indiferent de cat de mici si neimportanti ar fi cei de la Avon in ecuatia cifrei de afaceri a celor de la Antene, ei au fost si raman clientii respectivului trust. Atentie, Avon nu s-a delimitat complet de Antena 1, ci s-a hotarat sa isi redirectioneze bugetul pe care il are pentru publicitate catre alte emisiuni ale respectivului post.

Al doilea mare derapaj al Antenelor a fost vis a vis de pagina de media pe care o actioneaza in judecata pentru ca si-a permis sa publice informatii despre Acces Direct. Sa vedem de ce se face vinovat un ziarist:

  1. A publicat o parere personala despre calitatea unei emisiuni. Antenele nu contesta corectitudinea informatiei prezentate, ci modul malitios de ambalare a acesteia, si mai ales faptul ca ziaristul NU a infierat in acelasi mod si alte televiziuni care prezinta emisiuni de aceiasi calitate (ProTV, Kanal D, etc ...). Mi se pare absolut ireal sa ii zici unui ziarist ca nu se uita si la altii ci doar la tine. E ca si cum i-ai zice unui telespectator sa se uite si al alte canale la emisiuni concurente inainte de a avea dreptul sa scrie daca ii place sau nu emisiunea ta. De exemplu, inclusiv Catalin Tolontan scrie ca era mai "corect" sa fie asa. Personal cred ca aceasta afirmatie ar fi fost mai adevarata daca articolul celor de la pagina de media ar fi fost despre emisiunile tabloid in general. Articolul a fost insa despre cazul particular al Ioanei Tufaru si modul in care Access Direct a prezentat ceara din urechi. Punct.
  2. A publicat lista completa de sponsori ai emisunii, lucru care a adus un prejudiciu Antenei 1. Pai hai sa vedem ... lista de sponsori e publica, pentru ca oricine se uita la TV o vede din moment ce vede spoturile. Deci un ziarist a prezentat o informatie publica. Punct. Impactul de business? Hai sa vedem ... nici unul din sponsori NU si-a retras banii de la Antena 1. Nici macar Avon, care desi a luat pozitie, doar a redirectionat banii. Oricum 500.000 euro daune pentru 0,003% din cifra de afaceri!!! Cred ca e momentul unui control de la fisc la Antena 1 ca am impresia ca platesc mult prea putine impozite :)...

Antenele se poarta ca un dictator. Nu esti cu mine, esti impotriva mea. Scrii de rau, te dau in judecata. Esti client si ai curajul sa iei pozitie? Te mustruluiesc in public. Daca as fi Avon as renunta imediat la orice colaborare cu trustul lui Voiculescu. Imediat! Si pun pariu ca NU s-ar simti in vanzari. Daca as fi L'Oreal sau Colgate, sau Nestle (M&M's) as renunta imediat la orice asociere cu Acces Direct. Chiar imi doresc ca brandul meu sa fie asociat cu niste laturi? M&M's sau pasta de dinti egal ceara din urechi? Data viitoare cand va spalati pe dinti ...

Normalitatea ar fi fost ca Antena 1 sa le multumeasca celor de la Avon si sa ii asigure de tot suportul lor in a gasi cea mai buna solutie de publicitate pentru produsele lor.

Disclaimer: A fost o vreme cand ma uitam la Antene. Mai bine zis ma uitam la Mircea Badea si Moise Guran. In cazul primului am renuntat sa-l mai urmaresc in momentul in care mitocania a eclipsat complet ironia si umorul taios pentru care il respectam si ajungeam sa ma uit la emisiunea lui pana tarziu in noapte si chiar sa o revad cu placere dimineata in reluare. Cat despre domnul Guran, numai de bine :).

duminică, 3 februarie 2013

15 minute de bucurie

Uneori gasesti locuri magice atunci cand te astepti mai putin. Timp de 15 minute ieri m-am intors la bucuria de a fi copil, de a ma juca cu lucruri simple, frumoase, fara beculete, plastic sau made in China pe spate. Am regasit un magazinas mic, pierdut pe undeva pe langa Piata Gemeni, care e plin ochi cu jucarii de lemn si jocuri de cand eram copil. M-am uitat pret de cateva minute intr-o luneta cu bile colorate, invartind-o ca sa se schimbe culorile, am vazut jocuri din lemn perfect executate, papusi, si multe multe jucarii inteligente. Sa nu uit de acuarele, ceara de modelat, plastilina, creiaone si creta colorate.

Pentru 15 minute am putut sa fiu din nou copil fara ca asta sa imi fi trecut prin cap cand am facut ochi dimineata. Boribon, iti multumesc!


vineri, 1 februarie 2013

Bir bir sa' naltam!

Azi a intrat in vigoare noul cod fiscal. O sa urmeze o mare nebunie, in care taranii romani care inca nu au plecat la cules capsuni prin Spania or sa inceapa sa-si ascunda porcii si vacile de prin ograda ca sa nu mai iasa la numaratoare si sa plateasca impozit. Ai mai mult de doua hectare, mai doneaza la prieteni ca sa ramai cu 1,99. Moromete style!

Urmeaza aberatia cu impozitul pe diurna. Adica eu angajatu' care primeste bani sa mananc atunci cand ma deplasez o sa platesc si impozit pe banii aia. Bine, daca esti firma platitoare de profit si diurna nu e mai mare de 32,5 RON nu bagi mana in buzunar. Altfel te-am ars fraiere. De banii astia manaci 2 meniuri si o cafea la Mac. Cu putin noroc iti ajung si de o pastila de stomac si hartia igienica obligatorie unui astfel de deliciu culinar. Nu mai intru in amanunte legate de ONG-uri si firme ce nu platesc impozit pe profit ca aia NU e oameni!

Urmeaza cel mai probabil impozitul pe manele, pe numarul de becuri din casa, taxa de deschidere a usii la administratia fiscala si cresterea TVA-ului la hartia igienica concomitent cu scaderea TVA-ului la paine!

Ma intreb din nou ... cine dracu o sa fie ultimul care pleaca? Sa lase lumina aprinsa ca astia nu fura pe intuneric!