Iti multumesc ca m-ai lasat sa rad alaturi de tine de atatea ori, ca am situt sa plangem impreuna ca ai fost alturi de mine in momentele de fericire si ca ai stiut sa ramai alaturi cand mi-a fost greu. As fi vrut ca in ultimii ani sa pot sa fac acelasi lucru, insa ai decis sa nu fie asa si am respectat asta oricat de mult as fi vrut sa fie altfel.
Iti multumesc ca m-ai suportat si ai acceptat nazurile mele. Stiu ca uneori am gresit judecand si punand presiune pe tine, insa am facut astea ca sa iti fie bine. Ca sa ne fie bine. Si de cele mai multe ori am reusit. Cand am inteles ca a trage de tine e nociv pentru noi, am renuntat la asta. Poate ca am facut asta prea traziu, poate ca nu.
Iti multumesc ca m-ai lasat sa fiu parte din viata ta. Pentru mine a insemnat mult, insa nu mai vreau sa insist. De data asta e evident ca nu vrei sa mai fim apropiati, preferi sa-ti traiesti bucuriile si tristetiile alaturi de altii, nu de mine. Chiar daca nu inteleg, pot sa respect acest lucru.
In ultimul timp am tot asteptat sa ma incluzi tu in viata ta, insa din pacate nu ai facut asta. Acum e momentul meu de renuntare la calitatea de prieten. Nu o sa fac shut down, ci o sa iti raspund in continuare la telefon si o sa vorbim si pe mess atunci cand vrei sau ai nevoie de mine.
Cum ar spune un prieten comun, in sfarsit am renuntat si eu sa ma mai amagesc ca suntem mai mult decat niste cunostiinte, pentru ca nu poti sa fi apropiat de cineva cand celalat nu doreste. Simt ca am pierdut o bucatica din mine cu decizia asta.
Am vrut sa-ti trimit asta personal, dar mi-am dat seama ca nu pur si simplu nu am chef de explicatii. Egoist vorbind am nevoie de un closure formal (asta ca sa intelegi de ce e public, daca o sa o citesti vreodata)
La multi ani!
