El este prins intr-o casatorie cu o femeie pe care o iubeste, dar de care nu mai e indragostit. Ea este o femeie speciala, singura si frumoasa. Din intamplare ajung sa fie prieteni cativa ani, apoi se indragostesc si isi incep povestea de iubire. El e prins intre cele doua femei pe care le iubeste, intre datorie si fericire, intre siguranta si nebunia vietii. Ea il asteapta o perioada, apoi isi cauta visele in alta parte. El se urca in avion, fuge dupa ea sa-i zica ca o iubeste si ca o vrea, dar e prea tarziu, e prea ranit dupa ce o vede in bratele altuia si renunta. Se intoarce acasa. Ea e inselata, mintita, umilita de barbatul pe care il alesese si se urca in avion sa vina inapoi. Avionul nu mai ajunge niciodata, lucruri raman nespuse, fericirea a murit.
Doua povesti despre iubire, doua povesti despre lasitatea barbatilor, doua povesti cu fericire tragica in care femeia moare la final. De ce mai nou povestile de dragoste care sunt scrise se sfarsesc prin moartea unuia dintre ei? Nu exista oare dragoste eterna? De ce azi dragostea dureaza 3 ani iar in povesti craiesele si feti frumosii traiesc fericiti pana la adanci batraneti?
Visam la povesti din copilarie si citim carti scrise azi (si da ... ambele povesti sunt din carti scrise in ultimii ani). Avem dorinte din povesti dar zi de zi traim intr-o lume in care termen lung inseamna 2 ani. Chiar trebuie sa omoram personajele pentru ca altfel dragostea ar deveni banala?
Citesc mult, si uneori am nevoie de povesti pentru copii mari. Fantasy, dragoni, magie. Deobicei binele invinge la sfarsit, dupa mult chin si suferinta, dar triumfa. Dragostea ramane si supravietuieste. Cred ca avem nevoie de povestile astea, pentru ca altfel o sa ajungem sa credem ca e imposibil.
