3 d(in) 1

De curaj nu ducem lipsa :). Dupa un an de criza mai putin de jumatate din companiile care au participat in 2008-2009 la Hewitt au repetat istoria si anul acesta. Anul trecut am fost numarul 1 din Romania, si asta a fost o realizare extraordinara. Anul asta am ramas in top, dar am coborat 2 locuri. Am ramas insa  prima companie din IT ceea ce demonstreaza 2 lucruri:
- Lucrez in cel mai misto loc din IT-ul Romanesc
- Avem mai mult curaj decat altii :)

E greu sa ramai pe locul 1, e foarte greu mai ales intr-o perioada in care moralul acestei generatii se numara in biletele de avion doar dus. Dar sunt convins ca fiecare dintre noi a invatat ceva din greselile anului trecut si doar de noi tine ca la anul sa fim din nou sus de tot, pentru ca acum 1 an tot noi am fost cei care am fost vinovati de succes. Asa ca hai sa ne suflecam manecile si sa vedem ce avem de facut ca fim cel mai misto loc in care poti sa lucrezi in Romania.

Despre intelepciune (sau de ce astept sa scriu) ...

Viata e plina de lectii, iar eu vorbesc prea mult :), in special cand sunt nervos. Si cum ma madresc profund cu moto-ul lui Beigbeder si nu vreau sa devin idiot, am ales sa astept declick-ul si sa scot din mine sub forma de cuvinte amestecate intr-un notepad si aruncate pe blog. Ca asa a iesit Zen.

Scriu asta acum pentru ca vreau sa demonstrez o lectie foarte importanta pe care am invatat-o greu de tot, cu urme de cucuie in cap: "Speak when you are angry and you will make the best speech you'll ever regret". Cuvintele astea nu sunt ale mele (as fi vrut eu sa fiu atat de inteligent si spiritual), si va las pe voi sa gasiti rezonata dintre ele, autorul lor si incercarea mea de ieri :).

Zen

Asta cu saritul din lac in put e tare misto. Adica e mult mai tare decat aia cu cioara de pe gard pentru ca dupa ce ai dat vrabia ai ramas ca prostu’ cu ochii in soare. Cu lacu e altfel, mai inotai, mai dadeai de o barca asa pe acolo, mai mancai un pastravior. In put e cam intuneric si stai sa calci apa de nebun sa nu te’neci asteptand sa coboare galeata.

De felul meu sunt un pic masochist, si cand stau si ma uit in urma la cate am facut pana acum mai ca ma apuca durerile de cap. Niciodata n-am fost prea rabdator sau maleabil (asta ca sa nu zic ca sunt cam incapatanat si berbec), dar nu lucru mi-a fost clar: nu ma dau batut decat atunci cand am invins :). Cam asa e viata mea, m-am dat batut dupa ce am caftit cancerul ca vai de mama lui, am plecat de la fostul loc de munca cand am simtit ca nu prea mai am ce sa invat si ca m-as cam plafona, i-am aratat eu motocicletei ce pot, vorba aia praf am facut-o (si am trait sa povestesc asta), ce sa mai invingator pe linie …

Pana si asta cu invinsul e cu 2 fete. Culmea este ca niciodata nu m-am putut detasa de o situatie pana cand nu am simtit ca e gata, ca nu mai sunt fete de intors, lucruri de incercat, metode de a-l apuca. As putea zice ca am invins sau am fost invins, ambele perspective ar putea fi adevarate in functie de unde privesti. Cand te uiti din interior si este liniste, cand iti dai seama ca nu mai merita sa insisti in lupta cu un munte care nu se poate clinti pentru ca nu vrea, atunci esti zen si realizezi ca ai terminat un capitol, ca poti sa treci mai departe. De prea multe ori am simtit pe nervii si sanatatea mea ce inseamna sa incerci sa fi vant in lupte demne de Don Quijote pentru a nu evolua si a invata ca nu merita. De fiecare data sunt insa uimit cum realizarea asta vine intodeauna dupa o lupta, de parca as fi uitat experientele interioare. Si daca muntii nu se misca nici la cutremure, si daca morile de vant nu sunt spulberate de furtuni, atunci nu inseamna ca eu trebuie sa fiu cel care sa se lupte cu ele.

Un singur lucru nu mi-a lipsit niciodata insa. Determinarea si dorinta de a-mi respecta promisiunile si cei care ma cunosc stiu ca spun multe, uneori prea multe. Ce nu stiu insa cei care ma nu prea ma cunosc e ca nu uit ce am zis, chiar daca prin zgomotul de vorbe unele dintre ele n-au fost luate in serios.

In incheiere, un lucru pe care l-am invatat azi. Niciodata sa nu ai pretentia sa judeci un om daca tu la randul tau nu esti in stare sa fi judecat dupa acelasi criteriu. Prea des, mult prea des, unii dintre noi uita ca cea mai scurta cale de a primi ceva ce vrei incepe cu a oferi…

Trei povesti de plecat din tara...

E un trend nou la cei ce pleaca, acum nu mai fug de foame ci de scarba, de lipsa unei perspective, si nu mai cauta salarii ci conditii decente, o tara educata si servicii sociale. Multi am ajuns la limita de suportabilitate si nu tin minte sa fi auzit mai des expresia „ma cac pe ia de tara” (scuzati cuvintele urate)
Am trei povesti din Romania de azi, mai exact din Romania de saptamana asta:

O femeie la volanul masinii pe o strada cu sens unic. Din fata, pe contrasens vine un BMW cu flash-uri. Femeia nu vrea sa se dea la o parte. Gibonul din BMW se da jos, incepe sa urle si ameninta ca o bate. Nimic anormal pana aici pentru Bucuresti, doar suntem in jungla si asta e comportamentul primatelor din seria 5. Femeia suna la politie iar raspunsul este cel putin ametitor: „Doamna asta e un incident minor, nu ne deplasam pentru asa ceva”. Ale dracului salarii de tablagii platite din impozitele noastre. Daca nu se lasa cu o crima nu merita frate …

Un barbat la volan, pe soseaua Panduri, un tablagiu in intersectie ce se crede dirijor la Ateneu. Banda de drept inainte, doua masini de la RCS&RDS fac stanga drept in fata dirilorului cu cascheta (a se citi obligatoriu drept inainte). Barbatul se opreste in dreptul politistului si ii zice. Rutierul ii face semn sa se miste si printre dinti de un alb imaculat „Hai da-i drumul ca altfel iti dau amenda ca blochezi intersectia”. Pe banii nostrii.

Bagdazar-Aresine, cel mai mare spital de neurochirurgie din Romania. O femeie este operata si dupa 2 zile de la operatia incepe sa-i curga prin sonda o substanta ciudata. Normal, zice medicul de garda, "n-am mai avut … sa punem acolo sa se lipeasca, ce vroiati sa facem, sa nu va operam? Daca erati mai grasa nu aveati problema asta!”. Al naibii mers la sala, da-o darcu de salata. Baga junk food, haleste o ceafa cu cartofi prajiti ca sa fi gata de operatie. Ma uit la fluturasul de salariu la contributile de sanatate si ma ia ameteala cand ma gandesc cati PDL-isi trec de criza pe banii mei.

Acum 2 saptamani m-am intalnit cu un amic in metrou si mi-a zis ca sunt prea negativ pe blog, ca am uitat sa rad, asa ca inchei pe un ton pozitiv: "Da-o dracu de planeta, cine pleaca ultimul sa lase lumina aprinsa sa nu dea ENELu’ faliment!"

</Nationalism>

Citeam in newsweek un articol interesant despre “the rise of right” (pe romaneste cum castiga nationalismul capital politic) in Europa. Cica din ce in ce mai multe partide nationaliste reusesc sa intre in parlament in tari precum Italia, Ungaria, Elvetia, Austria, chiar si tarile scandinave. Ei bine la noi nationalismul e in letargie pura si mi se pare normal sa fie asa intr-o tara dezbinata in care din ce in ce mai multi oameni de valoare si care mai poseda o urma de educatie isi cauta linistea si normalitatea in alte parti. Ardelenii nu-i mai urasc pe ungurii, acum se muta in Ungaria ca acolo in sate au gaze, electricitate si asfalt. Vadim de abia mai intra in parlament, si cand o sa moara si senilii aia care-l mai voteaza e gata nationalismul la noi.

Ma uitam azi pe Euronews la marea de oameni cu lumanari in mana si lacrimi in ochi care au iesit pe strazi in Argentina sa-si prezinte omagiile si condoleantele fostului presedinte. Daca maine ar muri Basescu la noi ar fi chef nu doliu national, ar urla manelele la Vanghelie in sector mai ceva ca sirena lui Vasile Roaita.

Problema nu e disolutia extremismului ci mai curand disolutia sperantei in ceea ce inseamna tara asta, sau poporul asta. Cati dintre noi pot sa zica cu mana pe inima ca nu au pe cineva din familie sau dintre prieteni plecati din tara?

Erata

De la inceputul lunii si pana la inceputul saptamnaii, Rock FM a fost super. A fost doar muzica, si inca muzica buna de tot. Acum au inceput sa vorbeasca si sincer sa fiu nu ma intereseaza cand a fost lansat Borthers in Arms sau Dreamer, sau ce mostenire genetica are Ozzy. Toate comentariile astea inutile imi iau din timpul de muzica, care si asa e prea putin ...

Si nu sunt atat de carcotas incat sa zic ca nu vreau reclame. Sa fie si reclame, insa in rest as vrea doar muzica. Pentru aproape o luna am avut iluzia radioului perfect :)

Radio cu amintiri

De doua saptamani cand merg cu masina imi aduc aminte de adolescenta pentru ca a aparut ROCKFM . In afara de dimineata devreme cand Guerrilla inca reuseste sa ma faca sa nu schimb postul stau si ma trezesc cantand in gura mare TNT, Sweet Child of Mine, Poison sau Runaway. Nu stiu cat o sa tina, dar playlistul lor e balsam ...

Ironie mult prea fina

Ieri, in fata la CityMall, nu m-am putut abtine in fata unei demonstratii evidente de incultura si prostie, si am exclamat "Doamne, cata inteligenta". Cocalarul fantastic care m-a facut sa zic asta s-a intors amenintator spre mine, si printre doua baloane de ciunga, m-a intrebat daca am ceva de comentat. I-am raspuns simplu: "Nu m-am adresat dumneavoastra, nu aveam cum sa zis asa ceva despre dumneavoastra". A zambit multumit de respectul pe care il impusese asupra mea si a raspuns: "Clar mah !, Haideti ba, d'aici sa mergem la etaj". Aveam perfecta dreptate, nu avem cum sa ma adresez lui sau haitei de colalari pentru ca sub suvitele alea pline de gel, nu exista nici o urma de inteligenta.