Simtul omorului

Ati vazut vreodata un popa glumind in biserica? Eu unul nu, pentru ca religia e o treaba serioasa, de oameni evlaviosi si care se caiesc pentru pacatele lumesti cautand iertarea divina. Bisericile sunt intimidante si serioase, fara loc de gluma, cu picture si statui fara zambete sau suras. Nu e loc de umor acolo unde ai cruce, si sa nu care cumva sa te puna Aghiuta sa razi in timpul slujbei sau cand te inchini la preasfintele icoane sau moaste.

Am vazut in schimb preoti veseli, care stiu sa rada, sa zambeasca si sa glumeasca, si se folosesc de asta in viata de zi cu zi, si stau sa ma intreb de ce nu fac asta si atunci cand pastoresc activ si oficial trumele de inchinatori in ale crucii. Sincer, babele cred ca ar gusta o gluma din cand in cand, ce naiba ...

Apoi mi-am dat seama ca nu l-am vazut niciodata, in nici o ipostaza pe Dumnezeu zambind. Nici macar amar. Iar de umor nu se poate pune problema. Stiti vreo anecdota sau un banc misto din biblie? Undeva intre geneza si apocalipsa? Nu s-a strecurat nimic nimic printre prounci, pacate, rugaciuni si pilde?
Dumnezeu asta e perfect. Adica cel mai perfect, le stie pe toate si nimic nu poate sa-l mai suprinda. Asa ca de unde naiba sa aiba umor. E un batranel cu barba alba, incruntat non-stop care sta si da din cap a lehamite cand vede unde a ajuns lumea. E cam ... trist. Anticii il aveau pe Zeus, acel capo di tutti capi dupa care urmaritorii crucii l-au desenat pe Dumnezeu. Pacat, Bachus ar fi fost mult mai petrecaret si mai distrat, sa vezi ce haz de necaz am fi facut la inundatii daca era el Zeu'.

Imi e clar acum. Dumnezeu e mult prea perfect ca sa glumeasca. Si atunci stau si ma intreb, daca toate lucrurile urate si nemeritate pe care le-am vazut in viata mea (si lista e a dracului de lunga) nu sunt glume proaste ale celui de sus, de ce naiba il iertam noi pe el si mai mergem la biserica? ... Sunt arogant , nu-i asa? Tot e mai bine decat ...

(Si daca va intrebati de ce sunt doua posturi intr-o zi, asta a fost scris acum 2 zile)