Ce s-a intamplat la maternitatea Giulesti este cutremurator. Circul mediatic care a urmat insa este revoltator pana la punctul in care imi vine sa le indes microfoanle pe gat jurnalistilor si invitatiilor lor. Nu am vazut nici un pic de decenta in goana dupa senzational. O drama s-a transformat cu fiecare minut in titluri lacrimogene, cu ingerasi, dumnezei, cruci, eroi, apoi a ajuns sa fie un scapegoating legat de sistemul sanitar, asistente si ministrii, spitale vechi si vesnicul marinar vinovat de toate.
De mult nu am vazut atata nepasare si placere data de senzational ca acum. Peste tot vezi o placere perversa de a despica firul tragediei in patru si ecranul televizorului nu este in stare sa mascheze deloc empatia falsa a purtatoarelor de farduri si replicile idioate ale oficialilor sau specialistilor care cred ca au ceva de spus. Am auzit de zeci de ori cum un pompier a smuls cu dintii furtunele incubatoarelor ca sa poata sa scoata de acolo copii, insa numele i l-am auzit doar odata. Da cei care au fost acolo sa-i salveze sunt eroi, insa asta este job-ul lor zilnic: sa fie eroi, la fel cum job-ul celor de la televizor este sa faca audiente. Diferenta mare este ca primii au decenta... cei de la televizor nu fac alteceva decat sa vomite cuvinte si pareri ce sporesc senzationalul unei drame ce nu-si are locul intr-o lume civilizata.
Nu cred ca exista ceva in toata fatada asta care sa-i ajute pe cei care si-au pierdut copiii, si stiu ca atunci cand pierzi bucati din suflet ai nevoie de timp si liniste ca sa le plangi si ca sa inveti sa supravietuiesti. Nimic din ce face media nu ajuta, ba din contra rascoeste suflete care se zbat in agonie si durere, si sincer nu cred ca Basescu, Dumnezeu si toti cei care sunt pusi in lumina reflectoarelor au ceva de spus care sa poata sa faca diferenta acum. Intai de toate trebuie sa plangem in liniste, sa ne respectam durerea, si mai apoi sa vedem ce putem face ca astfel de lucruri sa nu se mai intample. Nu e nimic senzational in tragedia asta. E doar durere si tristete si disperarea unor parinti.
In momentele astea e nevoie de liniste. Si de bun simt. Umanitate e prea mult sa ceri, si inca n-am vazut nici un jurnalist care sa tina cont de ceea ce simt parintii. Umanitatea nu vinde publicitate iar bunul simt nu mai e demult acasa pe ecran. Si ieri seara imi venea sa-i sparg capul lui Vranceanu Firea... Si avea dreptate Boc. Asta nu e motiv de doliu national. Si biserica are dreptate sa nu le faca slujba, ca doar nu sunt crestini. Si Vasile din scara doi are dreptate ca asistenta e de vina. Toti au dreptate si tuturor le doresc ca macar o data in viata sa simta disperarea celor care si-au pierdut copii si sa vada cat de mult conteaza pentru ei, in acele momente cine are dreptate. Si daca as fi unul din acei parinti acum si as trece pe langa o biserica, mi-as face cruce de trei ori, si apoi i-as bate cu ea pe toti cei care au dreptate. Pentru ca macar as avea DREPTUL sa fac asta ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu