Acum cateva zile am primit emailul. Dupa 3 ani a ramas la fel, foarte scurt si la obiect, doar esenta nu care cumva sa foloseasca mai mult decat era suficient, ca doar e jumate neamt. "La sfarsitul lunii urc totul in avion si plec in Canada. N-am crezut ca o sa ajung sa-ti zic asta da ai avut dreptate. Iti sunt dator cu o bere!". Am pus mana pe telefon si l-am sunat. A fost ciudat, pentru ca am realizat ca aia mica a lui are deja 6 ani, ca am aflat ca de 3 ani locuieste in Bucuresti, la 2 statii de metrou de mine, ca a fost atat de aproape si ca va fi atat de departe in curand.
Cum naiba se face ca el, avocatul avocatilor si aparatorul gliei strabune, jumate neamt din Sibiu dupa tata s-a gasit sa faca ce ne batea pe noi la cap sa nu. Ma racaia asta, pentru ca eu eram intodeauna cel mai vocal don cei care spunea ca tara asta de rahat nu ne merita, ca nu e de datoria noastra sa ne sinucidem lent pentru a schimba ceva ce nu poate fi schimbat. Cate beri nu au curs in dezbaterile astea, batalii fara sens intre doi incapatanati care nu ar inteles niciodata sa accepte ca florile nu sunt doar in negru si alb.
Plec in Canada. Am ras! N-ai ales mah, si tu o tara fara zapada? Nu conteaza, i-am ales pe cei care m-au primit cel mai repede. Da ce naiba ai patit mah de ti s-a luat atat de rau? Probleme cu banii? Nevasta? Nu. Pur si simplu acum 2 ani mi-a tras unu cativa pumni in gura, in mijlocul strazii cu tablagiu de la circulatie de fata, cand eram cu aia mica in masina. Dupa plangere la politie, alergat dupa martori si umilinte aproape incredibile, comandantul de sectie mi-a spus ca el n-are ce sa faca daca ala nu m-a batut indeajuns de bine ca sa pot sa-mi iau ceritificat medico-legal. Nu vreau ca asta mica sa creasca in tara asta de rahat!
Vocea era a lui, dar cuvintele erau ale mele, sau cel putin nu am putut sa fac diferenta intre ganduri si ce auzeam. Si nu stiu nici acum daca tristetea din voce era inchipuita, sau nu. Da, si-a facut bagajele si a renuntat la cel mai mare crez al sau. Nu pentru ca nu a mai putut sa duca mitocania, nesimtirea si incompetenta. Ci pentru ca nu a vrut sa-si vada copilul traind ce a trait el. A pierdut mult mai mult, a pierdut speranta ca poate face ceva, ca poate sa schimbe lucrurile. Nu este primul si cred ca nici de departe nu va fi ultimul. Prea multi dintre noi avem paharele pline, gata sa dea pe afara. Pe afara din tara, adica ...
Pentru el nu mai conteaza Haisamii, aslfaltangii, mogulii si democratii din guverne. Pentru el nu mai conteaza mizeriile din Pubertatea, IQ-ul infim al functionarilor sau nesimtirea celor care ne conduc. Nici macar nu a vrut dreptate. Tot ce a vrut a fost sa nu ia bataie in plina strada de fata cu copilul sau. Pe o strada din Europa, cu un politist (am vrut sa scriu militian da nu e nici o diferenta) de fata, intr-un stat cu legi si oameni platiti din banii nostri sa le faca, si sa vegheze ca ele sunt respectate. Ca noi suntem respectati.
Cu adevarat solganu de tara e genial. Poti sa alegi sa ramai! Sau sa pleci! Tu ce ai face daca ai fi pus in situatia asta? Sper sa nu fiu eu ala care o sa stinga lumina!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu