Ninja din Berceni

E galben si scrie pe el cu litere albastre Mavi Taxi. In el e un mare mare jmecher caruia in ochi ii luceste o luminita rosie, o furie ascunsa ... E grabit, nervos si mai presus de noi muritorii de rand ce stam ca papagalii de Bucuresti incolonati pe 2 benzi asteptand sa izvorasca odata lumina verde si izbavitoare din stalpul semaforului. Refugiu de tramvai e pentru prosti, semnele sunt puse pentru a face peisajul mai frumos si dungile de pe asfalt au rol decorativ. Pentru ca el, cel din taxi, nu e doar un sofer, ci e un ninja, acest nevazut si neauzit conducator auto, ce sfideaza gravitatia, regulile si pe toti ceilalti. A trecut pe langa mine ca vantul de rasarit, teatral si in tromba, a depasit pe linia de tramvai coloana de fraieri, prin dreapta refugiul cu tramvai cu tot, a speriat babele ce traversau pe verde, ce sa mai, e invincibilul de la Eroii Revolutiei. Rosu licarind in ochi , rosul de la semafor ...

Dincolo de intersectie buluc gramada, nervi claxoane. O domnisoara cu un Peugeot 308 gesticula nervoasa. Un taxi galben ce trecuse pe rosu era intors la 180 de grade sifonat de tot pe dreapta. Se pare ca ninja nu e ca in filme! Si cand te gandesti ca licaru' ala rosu din ochi era de la aparatu' de taxat ...

Sequel (update): Azi de dimineata stateam pe Tudor Vladimirescu. O singura banda pe sens, coada mare de tot, pana in Panduri.  Cu coada ochiului vad in oglinda cum, pe langa toti fraierii din coloana, tasneste un taxi pe contrasens. Incredibil era acelasi ninja, fara bara din spate pe care o agatase aseara. Acum fie ca ninja n-a invatat nimic, fie sunt mai multi ninja pe aceiasi masina ... Cum ar canta cei din popor: Vineee politia, ... Nu face nimiiicaaa, ...

Cei care stiu sa piarda

Ar trebui sa nu-mi pese, ar trebui sa-mi fie indiferent insa nu pot sa nu ma storc de ce a mai ramas romanesc in mine si sa nu ma simt scarbit de felul in care prezidentiabilii nostrii au stiut sa traiasca momentul alegerilor. Inteleg ca Vadim nu mai are pastile si de aici izvoraste din plin mania celui care a fost furat pe fata cand este cel mai bun. Asta e de inteles, la fel ca si rasul plin de iteligenta a lui Becali. Il inteleg intructva si pe Geoana care este mult prea subtire si lipsit de inteligenta politica pentru a ramane vreodata in manualele de istorie sub o alta forma decat "liderul de partid pe care Iliescu la numit prostanac". De ei nu pot fi dezamagit.

Ma uimeste oarecum Oprescu, un om pe care il vad cel putin la fel de badaran si lipsit de eleganta ca si Basescu. Ma uit la el si incepe din ce in ce mai mult sa semene cu marinarul, iar discursul despre lupta murdara a alegerilor si imaculata sa independenta e mult sub ceea ce putea sa faca. Politica nu este squash, nici macar rugby. Politica este o bataie generala in cuvinte si uneori in pumni, si nu cred ca un prezidentiabil din orice tara ar fi el a avut vreodata inocenta sa creada ca alegerile sunt un joc de gentlemeni.

Sunt insa scarbit de-a dreptul de Crin Antonescu. In afara faptului ca era adversarul lui Basescu acesta avea ca singur atu eleganta, ce-i drept discutablil si acela. De aici si greata care m-a napadit odata cu discursul lui, de muritor de rand, de pierzator de duzina. Acum ar fi putut sa faca diferenta si sa castige cu adevarat, nu alegerile ci sufletele si mintile a sute de mii de romani tineri si educati. Acesta era momentul in care putea sa demonstreze din ce este plamadit, sa piarda cu capul sus, sa fie elegant si sa-si construiasca discursul incat sa-i captiveze pe toti cei care l-au votat pentru ca erau impotriva lui Basescu. Cred ca mai curand a reusit sa-i alieneze, sa-i impinga in scarba si sa-i faca sa nu mai mearga la vot in turul II. Cel putin pe mine m-a convins ca nici ura importiva lui Basescu nu merita. Crin a reusit sa fie memorabil sa ramana in sufletele noastre si daca in urmatorii 5 ani nu va fi pus in situatii foarte grele in care sa reusesca sa spele asta cred ca tocmai a pierdut alegerile ... cele de peste 5 ani ...

Pana la urma candidatii la presedentie se impart in doua categorii: cei care castiga si cei care au un staff de campanie prost.

Termopane albe

Am avut patul din dreapta de la geam. Termopan aproape nou, pus cu un an in urma cand s-a operat un domn care avea firma de termopane, si a facut cadou spitalului tamplarie si geamuri noi la saloanele care dadeau in strada. Mai putin zgomot, mai multa caldura, mai bine cum s-ar zice. Era alb si durabil si chiar reusea sa stea inchis si sa tina frigul de toamna si ploaia afara.

Inauntru era mai mult scandal, pentru ca la 2 paturi de langa statea un tigan cu maxilarul rupt. Se imbatase si s-a luat la bataie cu calul de la caruta, care l-a facut knock-out. Cine naiba te pune sa te bati beat cu calul, cand poti sa faci asta cu nevasta sau cu copii. Sunt sigur ca acum desi bandajat tot a invatat lectia, pentru ca i-a tras doua dupa ceafa lu ala mic de fata cu un salon intreg. Stau si ma intreb de ce naiba l-au mai reparat doctorii ca daca mai face asta de cateva ori cred ca ma fac cal ...

Pana la urma sa facut liniste cand ingrijitoarea vine si ne zice ca o sa vina apa calda azi la 4 si putem face dus. E de bine, mai ales ca acum vecinul de langa i-a facut cadou un sapun tiganului, nu de alta dar altfel am fi inghetat de frig tot stand cu geamul deschis. Dupa ce am incercat fara succes sa adorm cu Shivaree in urechi m-am hotarat sa ma duc la baie, inainte de a ajunge la dus. E ceva mai mult decat o corvoada, e un fel de experinta in care vezi cat de mult de poti umili.

Imi iau hartia igienica si colacul de veceu. Sub brat. Baia arata ca dupa razboi, aici n-au termopane, iar igenizarea inseamna inca un strat de vopsea pe pereti. Sunt 2 grupuri sanitare, unul infundat si unul la care nu se inchide usa. Asa ca fie devi exhibitionist fie contorsionist. Pe mine m-a facut mama destul de destept sa impaturesc bucati de hartie igienica cu care sa blochez usa, numa asa ca sa fiu io mai special. Colacul e obligatoriu, pentru ca in dotare nu exista. Peria de WC nu s-a inventat inca asa ca e de dorit sa fi primul dimineata dupa ce ingrijitoarele termina de curatat, alfel ai nevoie de un stomac puternic.

Asta era un spital romanesc acum cativa ani, si nu cu prea multi in urma. Cand am plecat am lasat cadou colacul unei prietene si am facut cadou un aspirator profesional pentru curatarea salilor de operatii. In fiecare an de atunci am fost la control si am vazut lucruri schimbate usor usor in bine. Un pacient cu un magazin de materiale de constructii a donat usi noi, au venit bani de la guvern pentru renovarea salilor de operatii, in plin bum imobiliar un patron de firma de constructii si-a permis sa se imbolnaveasca si deci sa puna umarul la renovare. Acum e chiar decent, cu bai curate si corect utilate, cu birouri si camere noi si cu nelipsita placuta a unui senator PSD bolnav, care a tinut sa-i lase numele pe o donatie. Doar apa calda nu a invat drumul zilnic prin pereti pana la ultimul etaj, dar sa-i dam timp. Si directorii de la RADET sunt tot oameni ... Iar termopanele par vechi si prafuite acum.

Deja vu pionieresc

Era ora 11 si ma jucam cu telecomanda pe TV cand dau cu ochii de Geoana pe TVR1. Cand sa schimb microfonul ajunge la un tanar deputat PSD cu dintii rari in gura. In cele 2 minute in care a vorbit, am avut un deja vu. A zis de 7 ori "Domnul Mircea Geoana" cu aceaisi tonalitate cu care un pionier fruntas rostea tovarasului ode de apreciere. Pe cuvant ca ii mai trebuia o cravata rosie si-un snur si deja parca vedeam un congres pionieresc. A accentuat in3 randuri cum ii multumeste tovarasului ca i-a oferit o sansa lui si tinerilor ca el sa se afirme in tara asta si nu in occident. De 3 ori penibil ...
Dupa ce a terminat de vorbit, camera s-a mutat pe o imagine panoramica in care cateva randuri de tristi imbracati in rosu aplaudau mai ceva ca la plenara, iar imediat dupa un stop cadru pe tovarasu' in prim plan cu viitoarea prima doamna in fundal. Nu stiu de ce dar zambetul lui Geoana din acel moment aducea a grimasa de bunicuta, iar fata de prostanac imi parea tot mai tare de tovaras. Cum ar zice tinerii aia ce muncesc ca prostii pe plaiuri straine, dincolo de ocean ... old habits die hard ... aparent la noi se mostenesc!

Nota: Pe mandrul pionier il cheama Georgian Pop si este nascut in 1975. Ciudat e ca a uitat sa mentioneze in CV ca a purtat cravata si ce culoare avea snurul.

Cu seringa in vena

Niciodata nu i-am inteles pe cei care se drogheaza, indiferent de substanta pe care o folosesc ca sa-si explice dependenta. Iti faci rau singur, te omori incet incet in fum alb de tigara, vrei sa simti ca zbori, sau iti doresti sa inghete timpul .. te uiti in oglinda si acolo de fapt nu e altceva decat un om, nimic mai mult.

Dependenta poate ucide. Pana acum m-am gandit la asta doar sub aura negativa, in imaginea mea plina de campii cu flori in alb si negru, pentru ca nu stiam cum alfel. Rational afimatia are mult sens, poate chiar prea mult, pentru ca poti sa mori din supradoza de dragoste sau de heroina la fel de usor. Pentru care dintre dependentii astia sa ai mai multa compasiune, pe care dintre ei sa vrei sa-l salvezi mai mult?

De fapt situatia este foarte gri. Suntem educati sa fim dependeti de tristete, de cum incepem sa simtim dragostea. Stiu ca e o afirmatie hazardata, dar aveti un pic de rabdare cu mine. Cred ca singurele momente de adevrata fericire le simtim atunci cand suntem copii, pentru ca dragostea e simpla atunci. Apoi ajungem adolescenti si incepem sa citim poezii de dragoste, toate triste si tanguitoare. Cati dintre noi s-au gandit macar la Toparceanu cand a fost vorba de dragoste? Nu, noi ii aveam in cap pe Zaharia Stancu, Voiculescu, Baudelaire, Bacovia sau Eminescu. Cati putem asocia cuvantul dor cu fericirea sau macar cu bucuria? Iubim filmele cu happy end, dar cele bune sunt acelea in care eroul sufera cumplit pana atunci, le veneram pe cele triste si le numim arta, comediile romantice le catalogam drept distractii de duminica fara substanta sau insemnatate, ne minuman in fata unui zambet misterios al Mona Lisei pe care daca suntem drepti putem sa-l etichetam drept trist. Sunt dependent de tristete, ca toti ceilalti, si inca ma lupt sa trec de faza de negare. Fac pasi mici spre asta, insa stau cu seringa in vena zi de zi, si visez la fericire si mult prea rar simt acul ma inteapa.

Am inceput cu Niciodata, si asta mi-e caracteristic, sa dau verdicte, sa trag linii. Acum incep sa ma intreb daca sunt cei care isi gasesc un refugiu sau placere in alteceva decat in realitate mai dependeti decat noi? Nu!, mi-as putea raspunde, au doar mai multe vicii ... dar pana si asta este discutabil. "Prefer sa fiu trista decat proasta". Cand asta devine adevarat pentru un om mai ai un simplu pas ca sa ajungi sa crezi ca inteligenta e un viciu ...

Si tu? ...

Azi am iesit la masa cu un bun amic. Dupa o ora si 2 pizza, cu burta plina in parcare, m-a intrebat daca ma duc la vot. Bineinteles ca ma duc, si votez cu Remus ala cu barba si parul lung. Cernea a zis el zambind, si tu votezi cu el?

N-am stat sa numar cati dintre amicii mei o sa voteze cu baiatul de la partidul verde, insa pana acum mi se pare incredibil. Aproape toti dintre cei care acum patru ani am baut pana dimineata dupa ce a iesit Basescu vor vota cu el! Ceea ce ma socheaza si mai mult este ca abosolut nici unul dintre ei, si spre rusinea mea nici eu habar nu avem cine este, sau macar ce vrea sa faca. Pur si simplu gasim in votul asta un fel cool de a transmite celor ce ne conduc un mesaj foarte clar: Suntenti niste idioti si daca nu va veti schimba veti muri!

Remus o sa fie surpriza acestor alegeri, si nu cred ca are vreun merit pentru asta. Tot ce are de facut este sa candideze, pentru ca tot restul il fac ceilalti candidati. Suntem atat de scarbiti de ei, incat omul asta ni se pare cea mai buna alegere! Sincer nici macar nu vreau sa incep sa scriu un articol cu de ce da sau de ce nu votez cu el sau impotriva lui. Realitatea este ca nu am ce sa aleg si pana acum partea cu neprezentarea la vot sau anularea votului e degeaba. La parlamentare am votat cu minoritatea croata si astept cu nerabdare urmatoarele alegeri sa votez cu partidul piratilor :). Nu mai a solutii, pentru ca nimeni nu mi le ofera, si cred ca am un pic prea multa educatie pentru a incerca macar sa ajung in politica.

Eu zic ca o sa ajunga la 5%. Poate chiar la un 10% daca o sa fie vremea frumoasa si cei scarbiti de clasa politica or sa iasa la vot. Si mai interesant este ca votul asta oricum e degeaba pentru ca dintre toti candidatii el nu are nici o sansa sa influenteze proprii votanti. Basescu si Geoana influenteaza mai mult grupul de votanti ai lui Remus decat o va face el vreodata! O sa fie cool de tot daca ajunge in turul doi, pentru ca atunci o sa am mari dileme, mari de tot ... sa aleg un baiat cu parul lung, certat cu cravata si costumul, fara discurs, platforma sau solutii pentru tara asta? Tare interesant ar fi sa ai un presedinte la per tu ...

VodafonE verde

Seful meu primeste in fiecare zi ziarul finaciar si azi mi-a sarit in ochi un articol de pe ultima pagina (da stiu eu sunt mai anapoda, de mic citeam intai sfastitul la carti). Titlu mare cat pagina "Afacerile Vodafone scad, profitabilitatea se mentine", poza cu cu CEO-ul Liliana Solomon ca da bine! Iete-te, in vremuri de criza lumea trage fermoarul de la portofel si mai pune si 2 dictionare peste el sa nu mai miste de loc, vine Vodafone si zice, desi am venituri mai mici, profitul operational e doar cu 0.5% mai mic. Adica EBITu'.

Acum eu nu sunt mare finantist, ca doh lucrez cu biti nu cu bani si ma feresc de bursa ca Vodafone de clienti fericiti, dar una din metodele de a obtine asta cred ca e sa scazi cheltuielile. Nu o sa fabulez pe tema asta si sa ma leg de calitatea scazuta a serviciilor, de telefoanele de upsel la diverse servicii care vin o data pe luna, ci o sa fac un mic exercitiu pe care l-am invatat cu ceva timp in urma si care se bazeaza pe intrebari Fermi. Adica sa incerci sa estimezi unele lucruri mai mult sau mai putin absurde (gen numar de benzinarii, cantareti de jazz, sesizari catre OPC impotriva Vodafone, intelegeti voi ideea). Acum ca o parte din datele pe care imi bazez estimarile sunt reale (numarul de abonati, costul de livrare al facturii, etc...) nu fac decat sa duca estimarea mai aproape de o cifra reala.

Povestea e cam asa. Acum ceva timp Vodafone a devenit verde. Adica a dat un mail nelsolicitat catre toti abonatii posesori de cont pe myVodafone prin care ii anunta cu seninatate si in deplina contradictie cu contractul si legile acestei tari ca vrea sa salveze planeta si ca urmare nu va mai taia copaci ca sa trimita factura catre ei, ca doar o au deja on-line. Daca ar fi scris in paranteza si cati copaci salveaza pe luna mai avea putin si credeam.

Acum ca in timp de criza asta miroase a maro ...(pardon a ipocrizie cu aroma de delicatesa turceasca) nu e prea greu de vazut. Si iaca ca ma apuca pandaliile mele de reclamagiu notoriu si fac un calcul, asa din "poanier". Vodafone are peste 3,66 miloane de abonati si contractul de livrare de facturi prin posta costa cam 0.6 RON de abonat (conform ofertei de pe site-ul postei pentru livrare la mai mult de 3 miloane de scrisori), adica ceva mai mult de juma de milion de euro pe luna.

Acum intram in partea de statistica cu estimari d-astea jmechere si spune tare si mare ca 70% din abonati sunt din mediul urban (am ceva inside information de la o retea concurenta cu ceva mai mult galben amestecat in culoarea brandului, ca cifra asta e foarte aproape de realitate), si ca din astia cam 40% la suta ar avea cont pe myVodafone, adica cam un milion de oameni. Fratilor, daca un milion e prea multzi, pe persoana fizica si juridica adica, atunci e degeaba portalu' si toti banii aia de i-ati bagat in flaiere puse in factura si in reclame on-line este degaba! Daca nu va iese atunci puneti cat vreti voi acolo, ca oricum o dai tot intre 100.000 si 150.000 de euro iese la socoteala. Adica pe minus de la posta si din coloana cu cheltuieli din bugetul oarecum maro ...

Cine reuseste sa-mi zica cati copaci poti sa plantezi pe luna de banii astia? Hai estimati, ca doar Vodafone e acum VERDE! Verde pe maini ca se ia cerneala de pe dolari, mama lor de bani ca si la cerneala s-au zagacit astia cu criza asta!

Stelutza doi doi doi

Am stat mult si m-am gandit daca sa fiu sacrcastic sau nu cand sa povestesc despre asta. Sincer cand vorbesc despre prostie imi place sa o fac la misto dar parca de data asta nu mai pot. M-au sunat azi de dimineata de la Vodafone sa particip la un sondaj in care sa-mi exprim opinia legata de modul in care functioneaza serviciul de relatii cu clientii.

Deci parerea mea: "Este un serviciu de relatii sexuale platite cu tenta sado-masochista". Acum sa o zicem pe a buna, cine e in spatele deciziei de a ma suna pe MINE sa ma intrebe e idiot de-a binelea. Daca e o masina care are un algoritm ala care l-a scris e dus cu pluta!

Statistica pe ultimele 8 luni:
- 3 plangeri la OPC, 2 solutionate cu amenda, una in asteptare
- mi-am schimbat adresa de email "atasata" contului in vodafone.e.de.cacat@gmail.com (inutil sa mai zic de ce!)
- 6 sesizari, 4 pentru incalcari contractuale legate de servicii si facturare, 2 legate de incapacitatea lor de a intelege ca am optat sa NU im foloseasca detaliile contului pentru actiuni de marketing.
- 19 emailuri, dintre care 12 cu greseli de exprimare in singurele propozitii care nu au fost copy paste dintr-un raspuns standard

Da stiu, acum 1 an am gresit cand am semnat prelungirea contractului (dar am 7 ani in retea deja). Astept sa primesc si ultimul raspuns de la OPC. Daca imi dau dreptate am motiv de reziliere unilaterala fara plata de daune. Daca nu mai strang din dinti inca un an pentru ca eu bani in plus nu le dau. De banii de reziliere macar sa le folosesc reteaua sa le scad marginea de profit.

Pana atunci stau si ma mir. Cata prostie poate sa existe in Vodafone? Nu stiu de ce dar am o banuiala ca voi fi surprins din nou. Daca ar durea ar trebui sa raspunda robotul la *222, pentru ca din ce vad pana acum cei ce raspund la telefon sau email nu cred ca s-ar mai putea opri din tipat!

The land of choice

Acum cateva zile am primit emailul. Dupa 3 ani a ramas la fel, foarte scurt si la obiect, doar esenta nu care cumva sa foloseasca mai mult decat era suficient, ca doar e jumate neamt. "La sfarsitul lunii urc totul in avion si plec in Canada. N-am crezut ca o sa ajung sa-ti zic asta da ai avut dreptate. Iti sunt dator cu o bere!". Am pus mana pe telefon si l-am sunat. A fost ciudat, pentru ca am realizat ca aia mica a lui are deja 6 ani, ca am aflat ca de 3 ani locuieste in Bucuresti, la 2 statii de metrou de mine, ca a fost atat de aproape si ca va fi atat de departe in curand.

Cum naiba se face ca el, avocatul avocatilor si aparatorul gliei strabune, jumate neamt din Sibiu dupa tata s-a gasit sa faca ce ne batea pe noi la cap sa nu. Ma racaia asta, pentru ca eu eram intodeauna cel mai vocal don cei care spunea ca tara asta de rahat nu ne merita, ca nu e de datoria noastra sa ne sinucidem lent pentru a schimba ceva ce nu poate fi schimbat. Cate beri nu au curs in dezbaterile astea, batalii fara sens intre doi incapatanati care nu ar inteles niciodata sa accepte ca florile nu sunt doar in negru si alb.

Plec in Canada. Am ras! N-ai ales mah, si tu o tara fara zapada? Nu conteaza, i-am ales pe cei care m-au primit cel mai repede. Da ce naiba ai patit mah de ti s-a luat atat de rau? Probleme cu banii? Nevasta? Nu. Pur si simplu acum 2 ani mi-a tras unu cativa pumni in gura, in mijlocul strazii cu tablagiu de la circulatie de fata, cand eram cu aia mica in masina. Dupa plangere la politie, alergat dupa martori si umilinte aproape incredibile, comandantul de sectie mi-a spus ca el n-are ce sa faca daca ala nu m-a batut indeajuns de bine ca sa pot sa-mi iau ceritificat medico-legal. Nu vreau ca asta mica sa creasca in tara asta de rahat!

Vocea era a lui, dar cuvintele erau ale mele, sau cel putin nu am putut sa fac diferenta intre ganduri si ce auzeam. Si nu stiu nici acum daca tristetea din voce era inchipuita, sau nu. Da, si-a facut bagajele si a renuntat la cel mai mare crez al sau. Nu pentru ca nu a mai putut sa duca mitocania, nesimtirea si incompetenta. Ci pentru ca nu a vrut sa-si vada copilul traind ce a trait el. A pierdut mult mai mult, a pierdut speranta ca poate face ceva, ca poate sa schimbe lucrurile. Nu este primul si cred ca nici de departe nu va fi ultimul. Prea multi dintre noi avem paharele pline, gata sa dea pe afara. Pe afara din tara, adica ...

Pentru el nu mai conteaza Haisamii, aslfaltangii, mogulii si democratii din guverne. Pentru el nu mai conteaza mizeriile din Pubertatea, IQ-ul infim al functionarilor sau nesimtirea celor care ne conduc. Nici macar nu a vrut dreptate. Tot ce a vrut a fost sa nu ia bataie in plina strada de fata cu copilul sau. Pe o strada din Europa, cu un politist (am vrut sa scriu militian da nu e nici o diferenta) de fata, intr-un stat cu legi si oameni platiti din banii nostri sa le faca, si sa vegheze ca ele sunt respectate. Ca noi suntem respectati.

Cu adevarat solganu de tara e genial. Poti sa alegi sa ramai! Sau sa pleci! Tu ce ai face daca ai fi pus in situatia asta? Sper sa nu fiu eu ala care o sa stinga lumina!

La limita rabdarii

Aseara am pierdut un gol frumos. In minutul 87 am shimbat canalul pentru ca eram mult prea dezamagit de ploaie, ghinon si rezultat. Nu am crezut ca o echipa de fotbal din Romania poate sa lupte pana la capat. Poate ca englezul de pe banca a adus in aerul de Urziceni un pic din determinarea de a nu renunta care ne-au fermecat insularii in finalele in care Manchester a fost mai germana decat Bayern si Liverpool i-a invata pe italieni ca 1-0 e mai sigur decat 3-0. Cand am vazut ca scorul a fost 1-1 m-am uitat in calendar sa nu fie 1 Aprilie si apoi pe harta ca sa ma asigur ca intre timp Urziceniul nu s-a mutat la nord de Fulham Road. Cat o sa tina minunea, Dumnezeu stie ... si pentru Urziceni, Dumnezeu inca sta pe banca.

Pana si Darty a devenit fan. Iata dovada ...