A doua sansa

Aproape întotdeauna se întâmpla vara. E vacanta sau sta sa vina si a mai trecut un an de şcoală, ai vrea ca timpul sa se grăbească ca sa creşti odată mare, sa poţi sa fi si tu ca ceilalţi sa te plimbi in parc cu ea de mana. Apoi vine momentul pentru care te-ai pregătit, la care te-ai gândit de mii de ori, l-ai anticipat si l-ai trăit in cap in fiecare zi, de fiecare data când o vedeai. Ti-ai adunat tot curajul din lume, pentru a suta oara, si de data asta ai mers pana la capăt. Ai închis ochii si încet ti-ai aplecat si ti-ai apropiat buzele, de abia atingându-le pe ale ei, in treacăt, uşor, fara se respiri de frica sa nu greşeşti, de frica sa nu cumva sa nu-ti răspundă. Nu ai apucat sa-i simţi respiraţia sau gustul pentru ca emoţiile au fost mult prea puternice, si oricum nu ar fi putut fi altfel decat dulce, mai dulce decat ti-ai închipuit vreodată. In următoarele clipe, fiindcă ea nu s-a tras capul, te simţi centrul lumii si nimic nu mai poate fi la fel. Asta a fost primul sărut, cel mai scurt din viata ta, si cel care iţi va rămâne întotdeauna in minte. Si când timpul s-a grăbit, iar viata ta este obligata sa se împartă matematic intre munca, prieteni si familie, iţi aduci aminte de vara aceea si-ti doreşti sa mai poţi sa trăieşti aceleaşi emoţii. Unii sunt fericiţi si găsesc momente la fel de frumoase, insa niciodată la fel ca primul sărut, el va rămâne primul, si deşi înăuntru mulţi dintre noi sunt încă copii, nu mai pot simţi aşa. Si totuşi, poate ca exista si norocoşi pe lumea asta care primesc o a doua şansa …