Varsta perfecta!

La 20 de ani visezi ca lumea poate fi a ta, si nu crezi ca e nevoie sa fi supererou ca sa fi cel mai fericit dintre pamanteni. Apoi iubesti cu adevarat si te muti in garsoniera ei, plangi si urasti, iubesti din nou, iti iei masina, muncesti, mergi la mare, te casatoresti, cu putin noroc faci si un copil, si ajungi la 30 de ani. Atunci tragi linie si intri in depresie. Lumea e prea mare pentru puterea ta, si nici Superman daca ai fi nu ai putea sa faci ce iti doresti. Iluziile si visele de la 20 de ani sunt duse de mult si iti dai seama ca "viata e grea dar scurta". As zice ca e varsta perfecta, cand inveti care este care este diferenta dintre realitate si iluzie. Are un dar aparte varsta asta, se apropie tiptil, pasind usor, si sulfa in goarna exact cand e in spatele tau, mai sa faci infarct nu alta. Cu toate astea eu mai astept. Inca 2 ani, sa fac 32, cifra rotunda in binar, si mai mult decat atat sa pot sa cant de ziua mea in gura mare “Ca la 20 de ani”. Acum ca soptit in barba o sa zic de fapt x20 nu mai conteaza! Doar e ziua mea :P!