Acum cateva zile am auzit o discutie intre 2 amici care sustineau cat de important este sa au un blog cat de cat tehnic si un porfil pe linked in bunicel, ca sa stie lumea de tine in vremurile astea de criza. De fapt in spatele fiecarui blog sta un motiv, poate ca unii vor sa se faca cunoscuti, sa para destepti sau interesanti, sau pur si simplu dea praful jos de pe taste. Pacat ca sunt din ce in ce mai putini cei care folosesc asta ca un mod de a arata cine sunt. Si aceia merita admiratia, pentru ca scriu in primul rand pentru ei, pentru a-si satisface nevoile de suflet nu de mandrie sau statut.
L-am cunsocut acum mai bine de 7 ani si pot spune ca mi-a marcat traseul in viata. Este unul din acei oameni care te determina sa dai tot ce ai mai bun in tine, si am ajuns aici unde sunt acum si din cauza lui. Mergeai la el cu o problema si plecai cu o intrebare, de multe ori fara sa se fi rezolvat ceva, insa cu un anumit mind set care te face sa rezolvi tu, sa faci ceea ce este de facut. Cand mi-a oferit sansa sa fiu programator m-a intrebat daca chiar imi doresc asta si daca cred ca sunt in stare sa fac asta. Apoi mi-a zis ca are incredere in mine ca pot sa fiu unul dintre cei mai buni. A fost unul don momentele magice in care oricat de mult indoiala ai avea in suflet ceva o risipeste. Am muncit pe branci nu pentru a-i demonstra ceva, ci pentru a nu-l dezamagi, si sper am reusit sa nu o fac.
Ceva la el este ciudat in sensul bun, are un stil aparte care izvoraste de undeva din interior si care il face special. Continua sa ma uimeasca de fiecare data prin felul de a fi si prin felul in care stie sa ascunda de multe ori parti importante din sufletul sau. Ghinionul lui e ca nu s-a nascut intr-o veme mai romantica, cu hartie pergament, tocuri cu penita si lampi cu gaz. Atunci ar fi putut fi poet astazi timpurile l-au facut sa fie altceva in viata de zi cu zi. Cati dintre cei care lucreaza cu el ii cunosc oare firea romantica? Cati oare stiu sa citeasca ca de fapt nu e doar obosit ci deprimat? Majoritatea il situ ca BDU. Putini il cunosc ca furcan. Si doar o mana cred ca inteleg cu adevarat ce fel de om este.
Am scris asta acum ceva timp cand i-am citit prima oara blogul. Azi am gasit-o intamplator, cautand altceva, asa ca am publicat-o. Mi-as fi dorit poate sa fim mai apropiati, poate chiar prieteni insa pana acum n-a fost sa fie ... cu toate astea sunt fericit ca il cunosc. Pur si simplu respect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu